REOMÉTRU, reometre, s. n. Instrument pentru studierea și măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăților reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reométru s. n. (sil. re-o, -tru), art. reométrul; pl. reométre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reométru s.n. (fiz.) Regulator de debit al unui fluid supus la presiuni variabile ◊ „Avantajele invenției: [viscozimetrul «Lari»] elimină total importul de rheometre, poate fi utilizat direct la sonde [...]” R.l. 2 IV 74 p. 5 [scris și rheometru] (din fr. rhéomètre; cf. engl. rheometer, germ. Rheometer, rus. reometr; DTP, LTR; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink