REOCUPÁ, reocúp, vb. I. Tranz. A ocupa din nou; a recuceri. [Pr.: re-o-] – Din fr. réoccuper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A REOCUPÁ reocúp tranz. A ocupa din nou. [Sil. re-o-] /<fr. réoccuper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REOCUPÁ vb. I. tr. A ocupa din nou, a recuceri. [Pron. re-o-, p.i. reocúp. / cf. fr. réoccuper].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REOCUPÁ vb. tr. a ocupa din nou, a recuceri. (< fr. réoccuper)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REOCUPÁ vb. v. recuceri.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reocupá vb. (sil. re-o-), ind. prez. 1 sg. reocúp, 3 sg. și pl. reocúpă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink