REOBÁZĂ, reobaze, s. f. Măsură a stării de excitabilitate a unui nerv, mușchi etc., reprezentată de valoarea minimă a intensității stimulului natural sau artificial necesară pentru a provoca excitația. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéobase.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REOBÁZĂ s.f. (Fiz.) Intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. [< fr. rhéobase, cf. gr. rheos – curent, basis – bază].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REOBÁZĂ s. f. intensitate minimă a unui curent galvanic, capabil să producă excitația unui țesut viu. (< fr. rhéobase)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reobáză s. f. (sil. re-o-), g.-d. art. reobázei; pl. reobáze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink