RENÚME s. n. Nume bun; faimă, reputație, celebritate. – Din fr. renom (după nume).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÚME n. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calități deosebite; slavă; faimă; reputație; popularitate. /<fr. renom
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputație, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputație, celebritate. (după fr. renom)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

renúme s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink