5 definiții pentru renitență

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RENITENȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

RENITENȚĂ, renitențe, s. f. (Med.) Rezistență la apăsare. – Din fr. rénitence.

renitență sf [At: BARIȚIU, P. A. I, 659 / Pl: ~țe / E: lat renitentia, ger Renitenz] Rezistență.

RENITENȚĂ s.f. (Med.) Rezistență la apăsare. [< fr. rénitence].

RENITENȚĂ s. f. (med.) rezistență la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

renitență s. f., pl. renitențe

Intrare: renitență
renitență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • renitență
  • renitența
plural
  • renitențe
  • renitențele
genitiv-dativ singular
  • renitențe
  • renitenței
plural
  • renitențe
  • renitențelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

renitență, renitențesubstantiv feminin

  • 1. medicină Rezistență la apăsare. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.