7 definiții pentru renitent
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RENITENT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.
RENITENT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. rénitent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
renitent, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 381 / Pl: ~nți, ~e / E: lat renitens, -entis, ger renitent] 1 (Înv) Care rezistă Si: îndărătnic, recalcitrant. 2 (Înv) Care se opune Si: îndărătnic, recalcitrant.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENITENT, -Ă adj. Care prezintă renitență. [< fr. rénitent, cf. lat. renitens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENITENT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
renitent adj. m., pl. renitenți; f. sg. renitentă, pl. renitente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RENITENT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renitent adj. v. ÎNCĂPĂȚÎNAT. ÎNDĂRĂTNIC. RECALCITRANT. REFRACTAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
renitent, renitentăadjectiv
- 1. Care prezintă renitență. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: recalcitrant refractar încăpățânat îndărătnic
etimologie:
- rénitent DEX '09 DEX '98 DN