3 intrări
27 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
renegat, ~ă smf, a [At: CR (1848), 172/31 / Pl: ~ați, ~e / E: fr renégat] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a depărtat de patria, de credința sa Si: apostat (1- 2). 3-4 (Persoană) care a renunțat la părerile sau la convingerile sale anterioare Si: apostat (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. ♦ Persoană care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RENEGAT, -Ă, renegați, -te, s. m. și f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa, care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare. Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credința sa; (cel) care și-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGAT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credința sa. ◊ (cel) care a renunțat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparținut. (< fr. renégat, germ. Renegat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RENEGAT ~ți m. 1) Persoană care s-a lepădat de patria sau de credința sa. 2) Persoană care a renunțat la convingerile sale anterioare, trădându-și grupul sau partidul din care a făcut parte; apostat. /<fr. renégat, germ. Renegat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renegat m. 1. cel ce a abjurat religiunea spre a îmbrățișa alta; 2. fig. cel ce renunță din interes la opiniunile sale politice.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*renegát, -ă adj. (d. reneg). Apostat, care șĭ-a lepădat credința religioasă orĭ politică. Subst. Un renegat. V. prestîpnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminți; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. renier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
renega vt [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 98 / Pzi: reneg / E: drr renegat cf lat renegare] 1 A nu recunoaște pe cineva sau ceva ca fiind al său Si: a nega, a tăgădui, a abjura, a repudia (1). 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a nega, a tăgădui, a retracta (3), a abjura, a repudia (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RENEGA, reneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega; a se lepăda (de cineva sau de ceva), a nu recunoaște ca fiind al său, a abjura. Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg... SEBASTIAN, T. 358. Avea atîta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă tocmai în zilele grele și-ar fi renegat mijloacele sale. REBREANU, R. II 14. O nație însă nu poate decît prin o amenințare de mare și cumplită pedeapsă a-și renega trecutul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. reneg. / < lat. renegare, cf. fr. renier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RENEGA reneg tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaște ca fiind al său; a renunța de a mai împărtăși. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relație). /Din renegat
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renegà v. 1. a se face că nu cunoaște: Sân-Petru renegă pe Mântuitor; 2. a abjura: a renega o credință, a renega un partid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*renég, a -á v. tr. (re- și neg; fr. renier, it. rinegare). Declar că nu cunosc, deși cunosc: sfîntu Petru l-a renegat pe Hristos. Mă las, mă lepăd de o credință, de o opiniune: Enric al patrulea al Franciiĭ a renegat protestantizmu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; adj. f., s. f. renegată, pl. renegate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
renegat adj. m., s. m., pl. renegați; f. sg. renegată, pl. renegate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
renega (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reneg, 2 sg. renegi, 3 reneagă; conj. prez. 1 sg. să reneg, 3 să renege; imper. 2 sg. afirm. reneagă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
renega (a ~) vb., ind. prez. 3 reneagă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
renega vb., ind. prez. 1 sg. reneg, 3 sg. și pl. reneagă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RENEGAT adj., s. (BIS.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om ~.) 2. s. (livr.) apostat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RENEGAT adj. (înv.) preastîpnic. (Om ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RENEGA vb. 1. v. contesta. 2. v. abjura. 3. v. repudia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RENEGA vb. 1. a contesta, a dezminți, a nega, a tăgădui, (înv.) a protesta. (A ~ adevărul celor afirmate de cineva.) 2. a abjura, a se lepăda. (A ~ o credință, o convingere.) 3. a repudia, a respinge. (A-și ~ soția.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
verb (VT78) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
renegat, renegațisubstantiv masculin renegată, renegatesubstantiv feminin renegat, renegatăadjectiv
- 1. (Persoană) care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credința sa. DEX '09 DLRLC DN
- Renegații devin aspri pentru credința ce au avut înainte și înfocați pentru credința ce îmbrățișează. BOLINTINEANU, O. 444. DLRLC
- Vreți să faceți cauză comună... cu renegații la principiile autonomiei și suzeranității? La GHICA, A. 792. DLRLC
- 1.1. (Persoană) care a renunțat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociația sau partidul căruia i-a aparținut. DEX '09 DLRLC DN
-
etimologie:
- renégat DEX '09 DEX '98 DN
- Renegat DEX '09 DEX '98 MDN '00
renega, renegverb
- 1. A tăgădui, a nega, a contesta ceva; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaște ca fiind al său. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Fata asta care zice că e sora mea și pe care o reneg... SEBASTIAN, T. 358. DLRLC
- Avea atîta încredere în propria-i experiență și cunoaștere a oamenilor, că s-ar fi considerat înjosit dacă tocmai în zilele grele și-ar fi renegat mijloacele sale. REBREANU, R. II 14. DLRLC
- O nație însă nu poate decît prin o amenințare de mare și cumplită pedeapsă a-și renega trecutul. KOGĂLNICEANU, S. A. 98. DLRLC
-
etimologie:
- renegare DEX '09 DEX '98 DN
- renier DEX '09 DEX '98 DN