rendeș, ~ă a [At: CHEST. V/68 supl. / Pl: ~i, ~e / E: mg rendes] 1 (Mar; Trs; d. cornute) Care are coarne lungi și drepte. 2 (Mar; Trs; d. cornute) Care are coarnele cu vârful îndreptat înainte.

rendeș, -ă, rendeși, -e, adj. (pop.) (vită) care are coarne lungi, drepte.

rendeș, adj. – Mândru: „Până-i fata fecioriță / Mere rendeș pe uliță” (Memoria, 2004: 1.122; Finteuș). – Din magh. rendes „ordonat, aranjat” (MDA).

rendeș, adj. – Mândru: „Până-i fata fecioriță / Mere rendeș pe uliță” (Memoria 2004: 1122; Finteuș). – Din magh. rendes „ordonat, aranjat”.