căutare avansată
11 definiții pentru „renaște”   conjugări

RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re1- + naște (după fr. renaître).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

renáște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renásc, 1 pl. renáștem; ger. renăscấnd; part. renăscút
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÁȘTE vb. (fig.) a învia. (Natura ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A RENÁȘTE renásc intranz. A se naște din nou; a reînvia. Natura renaște. /re- + a naște
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÁȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renásc. / după fr. renaître].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÁȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RENÁȘTE, renásc, vb. III. Intranz. 1. A se naște din nou. Poate că-ntr-un fir de iarbă vom renaște amîndoi. LESNEA, I. 137. Sînt tot ei cei cari renasc în strănepoți. EMINESCU, N. 53. ♦ (Despre abstracte) A se ivi din nou, a reapărea. (Refl.) Simț o durere murind și o bucurie renăscîndu-se în sufletul meu. NEGRUZZI, S. III 360. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi. Natura renaște primă­vara.Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. ◊ (În comparații) Iubire, sete de viață, Tu ești puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca florile în soare. VLAHUȚĂ, O. A. 65. 2. A se forma, a se reface. Pe ruinile acestui sat a renăs­cut altul, un sat de pescari. BOLINTINEANU, O. 304. Secolul al XIX-lea... a văzut renăscînd ca din cenușe state nouă ca Grecia, ca Belgia, Romînia, Serbia și Bulgaria. GHICA, S. A. 27.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

renáște vb. naște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

renaște v. 1. a naște din nou; 2. a reapare: frunzele renasc.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*renásc, -născút, a -náște v. intr. (re- și nasc; fr. re-naître. – Se conj. ca nasc). Mă nasc ĭar: fenícele, după fabulă, renăștea din cenușa luĭ. Răsar ĭar: vegetațiunea renaște. Fig. Prind puterĭ ĭar, înfloresc: aria renaște. – La Dos. mă prenasc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink