6 definiții pentru remușcător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REMUȘCĂTOR, -OARE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
REMUȘCĂTOR, -OARE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
remușcător, ~oare a [At: GALACTION, O. 58 / Pl: ~i, ~oare / E: remușca + -tor] (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remușcări.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REMUȘCĂTOR, -OARE, remușcători, -oare, adj. (Neobișnuit) Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. Nevinovații și suavii trandafiri... m-au torturat... ca o amintire remușcătoare. GALACTION, O. I 58.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
remușcător (rar) adj. m., pl. remușcători; f. sg. și pl. remușcătoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
remușcător (rar) adj. m., pl. remușcători; f. sg. și pl. remușcătoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
remușcător adj. m. mușcător
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
remușcător, remușcătoareadjectiv
- 1. Care provoacă mustrare de cuget, remușcări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nevinovații și suavii trandafiri... m-au torturat... ca o amintire remușcătoare. GALACTION, O. I 58. DLRLC
-
etimologie:
- Remușc[are] + sufix -ător. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.