REMUȘCÁRE, remușcări, s. f. Mustrare de cuget; părere de rău; căință, regret. – Re1- + mușcare (după fr. remords).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REMUȘCÁRE ~ări f. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte reprobabile; mustrare de cuget; căință; regret. ◊ A avea ~ări a-l mustra conștiința pe cineva. /re- + mușcare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REMUȘCÁRE s. v. regret.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
remușcáre s. f. mușcare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink