remontare sf [At: SCÎNTEIA, 1960, nr. 4863 / Pl: ~tări / E: remonta] 1 Montare din nou. 2 Readucere în poziția inițială. 3 Ridicare din nou.

REMONTARE, remontări, s. f. Acțiunea de a (se) remonta.

REMONTARE s.f. Acțiunea de a (se) remonta (1) și rezultatul ei. [< remonta].

remonta vt [At: URICARIUL, XIV, 243 / Pzi: ~tez / E: fr remonter] 1 A procura cai necesari armatei. 2 (C. i. o instalație, o fabrică etc.) A monta din nou. 3 (Fig) A restabili. 4 A readuce în poziția inițială. 5 A ridica din nou.

REMONTA, remontez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la o fabrică, o instalație etc.) A monta din nou. ♦ Refl. A-și reveni, a se redresa. 2. A procura cai necesari armatei.

REMONTA vb. I. tr. 1. A monta din nou (o instalație). ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. ♦ A readuce în poziție inițială, a ridica din nou. 2. A procura cai pentru armată. [< fr. remonter].

REMONTA vb. I. tr. 1. a monta din nou (o instalație). 2. a procura cai pentru armată. II. tr., refl. (fig.) a (se) restabili, a (se) înzdrăveni, a (se) reface. (< fr. remonter)

A REMONTA ~ez tranz. 1) (instalații, fabrici etc.) A monta din nou. 2) A face să se remonteze. /<fr. remonter

A SE REMONTA mă ~ez intranz. A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se reface; a se regenera; a se redresa. /<fr. remonter

remontare s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări

remontare s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări

remontare s. f., g.-d. art. remontării; pl. remontări

remonta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. remontez, 3 remontează; conj. prez. 1 sg. să remontez, 3 să remonteze

remonta (a ~) vb., ind. prez. 3 remontează

remonta vb., ind. prez. 1 sg. remontez, 3 sg. și pl. remontează

REMONTARE s. v. înviorare, redresare, refacere, restabilire, revigorare.

remontare s. v. ÎNVIORARE. REDRESARE. REFACERE. RESTABILIRE.

REMONTA vb. v. înviora, redresa, reface, restabili, revigora.

remonta vb. v. ÎNVIORA. REDRESA. REFACE. RESTABILI.

A remonta ≠ a demonta