remitere sf [At: HAMAGIU, C. C. 272 / Pl: ~ri / E: remite] 1 Predare (a unui obiect). 2 Renunțare, totală sau parțială, la o sumă de bani datorată de un debitor.

REMITERE, remiteri, s. f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmînare, predare.

REMITERE s.f. Acțiunea de a remite și rezultatul ei; înmînare, transmitere; remisiune (3) [în DN]. [< remite].

REMITE, remit, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor^[1], a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre). modificată

remite [At: BARIȚIU, P. A. I, 448 / Pzi: remit / E: lat remittere cf fr remettre] 1 vt (Înv) A preda (un obiect). 2 vt (D, un creditor) A renunța, total sau parțial, la o sumă de bani datorată de un debitor. 3 vt (Rar) A amâna. 4 vr (Rar) A-și veni în fire Si: a se reculege (2), a se regăsi (5).

REMITE, remit, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).^[1]

REMITE, remit, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmîna. A remite o scrisoare. ▭ Nu v-am remis încă hîrtiile, cheile. DEMETRIUS, C. 60. D. Florescu mi-a remis mie un pachet. GHICA, A. 674. 2. A renunța la o sumă de bani datorată de un debitor, a face să se stingă o datorie.

REMITE vb. III. tr. 1. A înmîna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remit. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].

REMITE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)

A REMITE remit tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A șterge de pe lista de plată. /<lat. remittere

remite v. 1. a preda: a remite o scrisoare; 2. a amâna: a remite o afacere.

*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare.

remitere s. f., g.-d. art. remiterii; pl. remiteri

remitere s. f., g.-d. art. remiterii; pl. remiteri

remitere s. f., g.-d. art. remiterii; pl. remiteri

remite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remit, 2 sg. remiți, 3 sg. remite; conj. prez. 1 sg. să remit, 3 să remită; ger. remițând; part. remis

remite (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remit; conj. prez. 3 să remită; ger. remițând; part. remis

remite vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remit; conj. prez. 3 sg. și pl. remită; ger. remițând; part. remis

REMITERE s. 1. v. înmânare. 2. v. predare.

REMITERE s. 1. încredințare, înmînare. predare, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, înmînare, predare, prezentare, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ unei cereri, unei situații.)

REMITE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.

REMITE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.

remite vb. v. AMÎNA. DEZMETICI. ÎNAPOIA. RECULEGE. REDA. REGĂSI. RESTITUI. REVENI. TREZI.

REMITE vb. 1. a da, a încredința, a înmîna, a întinde, a preda, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a depune, a înainta, a înmîna, a preda, a prezenta, a transmite, (pop.) a băga. (I-a ~ întreaga documentație).