opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REMITENT1, remitenți, s. m. Posesorul unei polițe2. ♦ Girant. – Din germ. Remittent.

REMITENT2, -Ă, remitenți, -te, adj. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. – Din fr. rémittent.

remitent1 sm [At: I. PANȚU, PR. 50 / Pl: ~nți / E: ger Remittent] 1 Posesorul unei polițe. 2 Girant.

remitent2, ~ă a [At: BIANU, D. S. / Pl: ~nți, ~e / E: fr remittent] 1 (D. manifestările unei boli) Care scade din intensitate. 2 (D. manifestările unei boli) Care dispare temporar.

REMITENT, remitenți, s. m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. – Din fr. rémittent.

REMITENT, -Ă adj. (Med.; despre boli) Care scade în intensitate în anumite intervale. ♦ Care poate fi remis, este remis. // s.m. și f. (Jur.) Autor al unei remisiuni. [< fr. rémittent].

REMITENT s.m. Posesorul unei polițe. ♦ Girant. [< fr. remettant, germ. Remittent].

REMITENT1 s. m. 1. posesor al unei polițe. 2. girant. (< germ. Remittent)

REMITENT2, -Ă adj. (despre boli) care prezintă remisiune (2). (< fr. rémittent)

REMITENT2 ~ți m. Posesor al unei polițe. /<germ. Remittent

REMITENT1 ~tă (~ți, ~te) 1) (despre boli) Care slăbește din intensitate la anumite intervale de timp. 2) Care poate fi remis. /<fr. remittent

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!remitent adj. m., s. m., pl. remitenți; adj. f. remitentă, pl. remitente

remitent2 s. m., pl. remitenți

remitent1 adj. m., f. remitentă; pl. f. remitente

remitent adj. m., pl. remitenți; f. sg. remitentă, pl. remitente

remitent s. m., pl. remitenți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REMITENT s. v. girant.

REMITENT s. (JUR.) girant.

Intrare: remitent (adj.)
remitent1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitent
  • remitentul
  • remitentu‑
  • remitentă
  • remitenta
plural
  • remitenți
  • remitenții
  • remitente
  • remitentele
genitiv-dativ singular
  • remitent
  • remitentului
  • remitente
  • remitentei
plural
  • remitenți
  • remitenților
  • remitente
  • remitentelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: remitent (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • remitent
  • remitentul
  • remitentu‑
plural
  • remitenți
  • remitenții
genitiv-dativ singular
  • remitent
  • remitentului
plural
  • remitenți
  • remitenților
vocativ singular
  • remitentule
  • remitente
plural
  • remitenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

remitent, remitentăadjectiv

  • 1. (Despre manifestările unei boli) Care scade din intensitate, care dispare temporar. DEX '09 DN
    • 1.1. Care poate fi remis, este remis. DN
etimologie:

remitent, remitențisubstantiv masculin
remitentă, remitentesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.