REMITÉNȚĂ, remitențe, s. f. 1. (Livr.) Remisiune (1). 2. (Med.) Remisiune (2). – Din fr. rémittence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REMITÉNȚĂ s.f. 1. (Med.) Atenuarea temporară a unei boli sau a unei manifestări. 2. Remitere; iertare, absolvire. [< fr. rémittence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMITÉNȚĂ s. f. 1. remisiune (2). 2. împotrivire, rezistență la forță; (p. ext.) recalcitranță. (< fr. rémittence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REMITÉNȚĂ s. remisiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

remiténță s. f., pl. remiténțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink