REMÍTE, remít, vb. III. Tranz. 1. A preda, a înmâna, a da. 2. A renunța la o sumă de bani datorată unui debitor, a face să se stingă o datorie. 3. (Rar) A amâna. – Din lat. remittere (cu sensuri după fr. remettre).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

remíte (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 să remítă; ger. remițấnd; part. remís
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REMÍTE vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REMÍTE vb. v. amâna, dezmetici, înapoia, reculege, reda, regăsi, restitui, reveni, trezi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A REMÍTE remít tranz. 1) A da în mână; a da în posesie; a înmâna; a preda. 2) (datorii ale debitorilor) A șterge de pe lista de plată. /<lat. remittere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REMÍTE vb. III. tr. 1. A înmâna, a da, a preda. 2. A renunța la o sumă datorată de un debitor, a ierta pe cineva de datorie. [P.i. remít. / < lat. remittere, cf. fr. remettre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMÍTE vb. tr. 1. a înmâna, a preda, a încredința. 2. a renunța la o sumă datorată de un debitor. (< lat. remittere, după fr. remettre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

remíte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. remít; conj. prez. 3 sg. și pl. remítă; ger. remițând; part. remís
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*remít, -mís, a -míte v. tr. (lat. remíttere. V. ad-mit, tri-met [!]). Predaŭ, restitui: a remite o scrisoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink