căutare avansată
Din totalul de 22 sunt afișate 18 definiții pentru remania, remaniere   conjugări / declinări

REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei. [Pr.: -ni-e-] – V. remania.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

remaniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÉRE s.f. Acțiunea de a remania și rezultatul ei; (spec.; polit.) schimbare a compoziției unui guvern. [Pron. -ni-e-. / < remania].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÉRE, remanieri, s. f. Acțiunea de a re­mania și rezultatul ei. O ediție specială cu remanierea guvernului. C. PETRESCU, O. P. I 11. – Variantă: (rar) remaniáre (IORGA, L. I 142) s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

remaniére s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. remaniérii; pl. remaniéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*remaniére f. Acțiunea de a remania.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. 1. A face modificări în organizarea unei instituții, în compoziția unui guvern etc. 2. A transforma parțial o mașină, o instalație sau o construcție, după o deteriorare, cu scopul readucerii în starea de funcționare sau pentru a-i îmbunătăți caracteristicile funcționale. 3. A înlătura defectele unor materiale sau ale unor produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse, dar care nu sunt considerate nici rebut total. [Pr.: -ni-a] – Din fr. remanier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

remaniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 remaniáză, 1 pl. remaniém (-ni-em); conj. prez. 3 să remaniéze; ger. remaniínd (-ni-ind)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A REMANIÁ ~éz tranz. 1) (organe de conducere) A supune unor modificări de componență sau de structură; a modifica. 2) (materiale, mașini etc.) A face să devină mai bun din punct de vedere calitativ sau să revină la starea de mai înainte; a îmbunătăți; a ameliora; a remedia. [Sil. -ni-a] /<fr. remanier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÁ vb. I. tr. A modifica (o lucrare, o instituție etc.); (spec.) a schimba compoziția unui guvern. [Pron. -ni-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. remanier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÁ vb. tr. 1. a modifica (o lucrare, o instalație, o instituție); a schimba compoziția unui guvern. 2. a înlătura defectele unor materiale sau produse care nu corespund prescripțiilor tehnice impuse. (< fr. remanier)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANIÁ, remaniez, vb. I. Tranz. A face, a intro­duce modificări, schimbări, în cuprinsul unei lucrări, într-o instituție etc.; (în special) a schimba compoziția unui guvern.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

remaniá vb. (sil. -ni-a), ind. prez. 1 sg. remaniéz, 3 sg. și pl. remaniáză, 1 pl. remaniém (sil. -ni-em); conj. prez. 3 sg. și pl. remaniéze; ger. remaniínd (sil. -ni-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

remanià v. a face schimbări, îndreptări unei opere.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

remaniare f. acțiunea de a remania și efectul ei.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*remaniéz v. tr. (fr. remanier, d. manier, a mania, a mînui). Schimb în parte, modific: a remania planu uneĭ cărțĭ, un minister.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink