11 definiții pentru remanență
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REMANENȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
REMANENȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
remanență sf [At: CIȘMAN, FIZ. I, 273 / Pl: ? / E: fr remanence] 1 Stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). 2 (Îs) ~ magnetică Stare de polarizare magnetică păstrată de un corp după anularea câmpului de magnetizare exterior. 3 (Îs) ~ electrică Stare de polarizare electrică păstrată de un corp după anularea câmpului electric polarizator extern.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REMANENȚĂ s. f. (În expr.) Remanență magnetică = polarizație magnetică care rămîne într-o substanță după suprimarea cîmpului magnetizant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REMANENȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea cîmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REMANENȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REMANENȚĂ ~e f. Stare care continuă să se mențină și după încetarea acțiunii factorilor externi care au provocat-o. ~ magnetică. /<fr. rémanence
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
remanență s. f., g.-d. art. remanenței; pl. remanențe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
remanență s. f., g.-d. art. remanenței; pl. remanențe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
remanență s. f., g.-d. art. remanenței; pl. remanențe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REMANENȚĂ MAGNETICĂ s. (FIZ.) magnetizare remanentă, magnetizare reziduală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REMANÉNȚĂ (< fr.; {i}) s. f. 1. (FIZ.) a) Remanență electrică, stare de polarizație a unui corp feroelectric păstrată de acesta după anularea câmpului electric exterior polarizant. Materialele cu r.e. mare (ex. titanatul de bariu) sunt utilizate în dispozitivele cu memorie feroelectrică; b) Remanență magnetică, stare de magnetizație a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. Materialele cu r.m. mare, numite materiale magnetic dure, se utilizează la confecționarea magneților permanenți, iar materialele cu r.m. mică, numite materiale magnetic moi, se folosesc la construcția electromagneților, a mașinilor și aparatelor electrice etc. 2. Durata în care un erbicid sau un alt produs fitosanitar încorporat în sol continuă să-și exercite acțiunea.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
remanență, remanențesubstantiv feminin
- 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). DN
- Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
-
- 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. DN
etimologie:
- rémanence DEX '09 DEX '98 DN