2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RELUCTANȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

RELUCTANȚĂ, reluctanțe, s. f. (Fiz.) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. ◊ Reluctanță specifică = reluctivitate. – Din fr. réluctance.

reluctanță sf [At: DN2 / Pl: ~țe / E: fr réluctance] 1 (Fiz) Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. 2 (Îs) ~ specifică Reluctivitate.

RELUCTANȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență magnetică. [Pl. -te. / < fr. réluctance, engl. reluctance].

RELUCTANT, -Ă adj. refractar, recalcitrant, îndărătnic. (< engl. reluctant)

RELUCTANȚĂ s. f. mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care îl străbate; inversul permeanței. (< fr. réluctance)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reluctanță s. f., g.-d. art. reluctanței; pl. reluctanțe

reluctanță s. f., g.-d. art. reluctanței; pl. reluctanțe

reluctant adj. m., pl. reluctanți; f. sg. reluctantă, pl. reluctante

reluctanță s. f., g.-d. art. reluctanței; pl. reluctanțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RELUCTANȚĂ SPECIFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate.

Intrare: reluctant
reluctant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reluctant
  • reluctantul
  • reluctantu‑
  • reluctantă
  • reluctanta
plural
  • reluctanți
  • reluctanții
  • reluctante
  • reluctantele
genitiv-dativ singular
  • reluctant
  • reluctantului
  • reluctante
  • reluctantei
plural
  • reluctanți
  • reluctanților
  • reluctante
  • reluctantelor
vocativ singular
plural
Intrare: reluctanță
reluctanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reluctanță
  • reluctanța
plural
  • reluctanțe
  • reluctanțele
genitiv-dativ singular
  • reluctanțe
  • reluctanței
plural
  • reluctanțe
  • reluctanțelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reluctant, reluctantăadjectiv

etimologie:

reluctanță, reluctanțesubstantiv feminin

  • 1. fizică Mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Reluctanță specifică = reluctivitate. DEX '09 DEX '98
      sinonime: reluctivitate
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.