5 definiții pentru relocațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
relocațiune sf [At: HAMANGIU, C. C. 368 / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr relocation] (Jur; iuz) Reînchiriere.
relocațiune f. Jur. act prin care se închiriază din nou: locatarul nu poate opune relocațiunea făcută.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*relocațiúne f. (lat. re-locatio, -ónis. V. locațiune). Jur. Acțiunea de a reînchiria. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
relocație sf vz relocațiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
relocațiune s. f., pl. relocațiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: relocațiune
relocațiune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
relocație substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||