13 definiții pentru «religios»   declinări

RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RELIGIÓS, -OÁSĂ, religioși, -oase, adj. Care ține de religie, care se referă la religie; bisericesc. ♦ Evlavios, cuvios, pios. [Pr.: -gi-os] – Din fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

religiós (-gi-os) adj. m., pl. religióși; f. religioásă, pl. religioáse
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RELIGIÓS adj. 1. v. bisericesc. 2. bisericesc, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~oasă.) 3. bisericesc, divin. (Seviciu ~.) 4. bisericesc, v. duhovnicesc. 5. v. credincios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Religios ≠ antireligios, laic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELIGIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care ține de religie; propriu religiei. 2) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; cucernic; pios; evlavios. [Sil. -gi-os] /<fr. religieux, lat. religiosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. Referitor la religie; evlavios, pios. // s.m. și f. (Liv.) Călugăr. [Pron. -gi-os. / cf. lat. religiosus, fr. religieux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELIGIÓS, -OÁSĂ adj. referitor la religie; evlavios, pios. (< fr. religieux, it. religioso, lat. religiosus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

religiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. religióși; f. sg. religioásă, pl. religioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

religios a. 1. ce ține de religiune: datini religioase; 2. evlavios: om religios; 3. fig. exact, scrupulos: observator religios al legilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*religiós, -oásă adj. (lat. religiosus). Relativ la regiune: cîntec religios. Pios, evlavios, respectuos față de Dumnezeŭ și de biserică: om religios. Fig. Observator religios al cuvîntuluĭ dat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

RĂZBOAIELE RELIGIOASE DIN FRANȚA (1562-1598), nume dat războaielor dintre catolici și protestanții calvini (numiți în Franța hughenoți). Edictul de toleranță din 17 ian. 1562 acorda protestanților libertatea cultului religios, ceea ce a provocat reacția partidei catolice. Uciderea protestanților calvini de la Wassy (1 mart. 1568) a declanșat seria celor opt războaie, întrerupte de scurte armistiții. Un moment dramatic al acestor confruntări l-a constituit masacrarea hughenoților din Paria în Noaptea Sf. Bartolomeu (23/24 aug. 1572). În timpul luptelor au murit atât ducele de Guise (1550-1588), conducătorul catolicilor cât și al Ligii Sfinte (dec. 1588), precum și regele Henric al III-lea asasinat la 1 aug. 1589. Henric III de Navarra, conducătorul hughenoților și urmașul legitim (din 1572) al lui Henric III al Franței, îi succede la tron la 2 aug. 1589, ca Henric IV (încoronat la 27 febr. 1594), întemeind dinastia regală a Bourbonilor. El îmbrățișează confesiunea catolică (iul. 1593), aducând pacea în Regatul Franței. La 13 apr. 1598 Edictul din Nantes acorda libertatea cultului protestant și garantarea drepturilor civile, juridice, politice și militare pentru hughenoți, în regat.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

religiós, -oásă, religioși, -oase adj. Care ține sau se referă la religie; (înv.) religionar. ♦ Bisericos, evlavios, cucernic. ◊ Slujbă religioasă = ritual care se oficiază în biserică pentru preamărirea lui Dumnezeu; serviciu divin. ♦ (Subst., rar) Călugăr. [Var.: relighiós, oásă adj.] – Din lat. religiosus, -a, -sum, germ. religiös.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink