relicvariu sn [At: DER / Pl: ~ii / E: fr reliquaire] Cutie având forme variate, executată din materiale prețioase și folosită pentru păstrarea rămășițelor din trupul unui sfânt sau a unor obiecte ale acestuia.

RELICVARIU s.n. Casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1) [în DN]. [Pron. -riu. / < fr. reliquaire, it. reliquario].

RELICVARIU s. n. casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1). (< it. reliquario, fr. reliquaire)

RELICVARIU ~i n. Cutie făcută din metale prețioase, în care se păstrează rămășițele trupești ale unui sfânt. /<fr. reliquaire

relicvariu [riu pron. rĭu] s. n., art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (desp. -ri-i-)

relicvariu [riu pron. rĭu] s. n., art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (-ri-i-)

relicvariu s. n. [-riu pron. -riu], art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (sil. -ri-i-)

relicvariu, relicvarii s. n. Casetă portativă sau cutie de mari dimensiuni, folosită pentru păstrarea unor relicve sfinte (de obicei fragmente de oseminte), executată din metale prețioase și bogat decorată. Din această categorie face parte și pacificalul. – Din fr. réliquaire.