9 definiții pentru relicvariu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RELICVARIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.
RELICVARIU, relicvarii, s. n. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. – Din it. reliquario.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
relicvariu sn [At: DER / Pl: ~ii / E: fr reliquaire] Cutie având forme variate, executată din materiale prețioase și folosită pentru păstrarea rămășițelor din trupul unui sfânt sau a unor obiecte ale acestuia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RELICVARIU s.n. Casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1) [în DN]. [Pron. -riu. / < fr. reliquaire, it. reliquario].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RELICVARIU s. n. casetă din materiale prețioase în care se păstrează relicve (1). (< it. reliquario, fr. reliquaire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RELICVARIU ~i n. Cutie făcută din metale prețioase, în care se păstrează rămășițele trupești ale unui sfânt. /<fr. reliquaire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
relicvariu [riu pron. rĭu] s. n., art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
relicvariu [riu pron. rĭu] s. n., art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
relicvariu s. n. [-riu pron. -riu], art. relicvariul; pl. relicvarii, art. relicvariile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
relicvariu, relicvarii s. n. Casetă portativă sau cutie de mari dimensiuni, folosită pentru păstrarea unor relicve sfinte (de obicei fragmente de oseminte), executată din metale prețioase și bogat decorată. Din această categorie face parte și pacificalul. – Din fr. réliquaire.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- pronunție: relicvarĭu
substantiv neutru (N53) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
relicvariu, relicvariisubstantiv neutru
- 1. Cutie sau casetă de forme variate, în care se păstrează rămășițe din trupul sau din obiectele unui sfânt. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- reliquario DEX '09 DEX '98 DN