relevment sn [At: L. ROM, 1966, nr. 3, 301 / Pl: ~e / E: fr relevment] 1 Unghi format de o direcție de referință și direcția unui punct oarecare, reprezentat printr-un astru ori printr-un obiect terestru sau de pe mare. 2 Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător electromagnetic.

RELEVMENT s.n. Unghi format de o direcție de referință cu direcția unei raze vizuale sau cu direcția aparentă a unui emițător de unde electromagnetice. [Pl. -te. / < fr. relèvement].

RELEVMENT s. n. unghi format între o direcție de referință și direcția spre un reper. (< fr. relèvment)

RELEVMENT ~e n. tehn. Unghi format în plan orizontal de direcția unui obiect și o direcție de referință. /<fr. relevement

relevment s. n., pl. relevmente

relevment s. n., pl. relevmente

relevment s. n., pl. relevmente

RELEVMENT unghiul format de direcția avionului și un reper (avionul – când este determinat de la sol sau mijlocul de radionavigație – când este determinat de la bordul aeronavei). Când relevmentul se măsoară de la axul longitudinal al avionului, partea dinainte în sensul acelor de ceasornic, unghiul respectiv poartă numele de gizment. Relevmentul obținut prin mijloace radio se numește relevment radio, iar cel obținut vizual – relevment optic.