relectura vb. I (semidoct) A reciti ◊ „A relectura istoria, a afla în faptele ei ideile scrierii unor noi opere, înseamnă [...] prețuire față de paginile inspirate, nemuritoare ale înaintașilor.” I.B. 19 I 76 p. 5 (din re- + lectura)

RELECTURĂ, relecturi, s. f. Recitire. – Pref. re- + lectură.

relectură sf [At: DEX-S / Pl: ~ri / E: re¹- + lectură] (Rar) Recitire (1).

RELECTURĂ, relecturi, s. f. (Rar) Recitire. – Re¹- + lectură.

RELECTURĂ s. f. recitire, a doua lectură. (< fr. relecture)

relectură s. f. Recitire, a doua lectură ◊ „G. S. mi-a promis o relectură atentă [...]” R.lit. 5 XI 70 p. 20. ◊ „Juriul premiului anual pentru roman Goncourt s-a reunit la 1 octombrie după ce s-au făcut «lecturile de vacanță», în total 174 de romane. S-au ales 24 de cărți pentru «relectură».” R.lit. 17 X 74 p. 23. ◊ „M. D. câștigă la relectură, senzația prospețimii se păstrează intactă.” R.lit. 20 VII 78 p. 2 (din re- + lectură; cf. fr. relecture; DEX-S)

relectură s. f., g.-d. art. relecturii; pl. relecturi

*relectură s. f., g.-d. art. relecturii; pl. relecturi

relectură s. f., pl. relecturi