opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RELATIVIZARE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

RELATIVIZARE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.

relativizare sf [At: BLAGA, G. 37 / Pl: ? / E: relativiza] (Rar) 1 Procesul prin care ceva devine relativ (11). 2 Procesul prin care se imprimă un caracter relativ (11).

RELATIVIZARE s.f. Acțiunea de a (se) relativiza. [< relativiza].

RELATIVIZA, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

RELATIVIZA, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.

relativiza [At: BUL. FIL. II, 225 / Pzi: ~zez / E: relativ] (Rar) 1 vt A face ca ceva să devină relativ (11). 2 vr A căpăta un caracter relativ (11).

RELATIVIZA vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). [Cf. germ. relativieren].

RELATIVIZA vb. tr., refl. a imprima, a căpăta un caracter relativ (2). (< fr. relativiser)

A RELATIVIZA ~ez tranz. rar A face să se relativizeze. /Din relativ

A SE RELATIVIZA se ~ează intranz. rar A deveni relativ. /Din relativ

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

relativizare s. f., g.-d. art. relativizării; pl. relativizări

*relativizare s. f., g.-d. art. relativizării; pl. relativizări

relativizare s. f., g.-d. art. relativizării; pl. relativizări

relativiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. relativizez, 3 relativizează; conj. prez. 1 sg. să relativizez, 3 să relativizeze

relativiza (a ~) vb., ind. prez. 3 relativizează

relativiza vb., ind. prez. 1 sg. relativizez, 3 sg. și pl. relativizează

Intrare: relativizare
relativizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • relativizare
  • relativizarea
plural
  • relativizări
  • relativizările
genitiv-dativ singular
  • relativizări
  • relativizării
plural
  • relativizări
  • relativizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: relativiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • relativiza
  • relativizare
  • relativizat
  • relativizatu‑
  • relativizând
  • relativizându‑
 singular plural
  • relativizează
  • relativizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • relativizez
 (să)
  • relativizez
  • relativizam
  • relativizai
  • relativizasem
a II-a (tu)
  • relativizezi
 (să)
  • relativizezi
  • relativizai
  • relativizași
  • relativizaseși
a III-a (el, ea)
  • relativizează
 (să)
  • relativizeze
  • relativiza
  • relativiză
  • relativizase
plural I (noi)
  • relativizăm
 (să)
  • relativizăm
  • relativizam
  • relativizarăm
  • relativizaserăm
  • relativizasem
a II-a (voi)
  • relativizați
 (să)
  • relativizați
  • relativizați
  • relativizarăți
  • relativizaserăți
  • relativizaseți
a III-a (ei, ele)
  • relativizează
 (să)
  • relativizeze
  • relativizau
  • relativizară
  • relativizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

relativizare, relativizărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi relativiza DEX '09 DEX '98 DN

relativiza, relativizezverb

  • 1. A căpăta un caracter relativ. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. tranzitiv A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.