RELATIVIZÁRE, relativizări, s. f. Acțiunea de a (se) relativiza și rezultatul ei. – V. relativiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATIVIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) relativiza. [< relativiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

relativizáre s. f., g.-d. art. relativizării; pl. relativizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATIVIZÁ, relativizez, vb. I. Refl. A căpăta un caracter relativ. ♦ (Tranz.) A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). – Cf. germ. relativieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RELATIVIZÁ ~éz tranz. rar A face să se relativizeze. /Din relativ
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RELATIVIZÁ se ~eáză intranz. rar A deveni relativ. /Din relativ
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATIVIZÁ vb. I. refl. (Rar) A căpăta un caracter relativ. ♦ tr. A da, a imprima un caracter relativ (unei afirmații). [Cf. germ. relativieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATIVIZÁ vb. tr., refl. a imprima, a căpăta un caracter relativ (2). (< fr. relativiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

relativizá vb., ind. prez. 1 sg. relativizéz, 3 sg. și pl. relativizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink