relatare sf [At: ALECSANDRI, S. 29 / Pl: ~tări / E: relata] Povestire detaliată.

RELATARE, relatări, s. f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; povestire, expunere, istorisire. Scrierea... va păstra forma unei relatări de călătorie. ALECSANDRI, S. 29.

RELATARE s.f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; expunere, povestire. [< relata].

relata vt [At: I. IONESCU, M. 17 / Pzi: ~tez / E: fr relater] A povesti ceva amănunțit.

RELATA, relatez, vb. I. Tranz. A povesti, a expune, a istorisi. Nadina îi surîse indiferentă, rămînînd atentă la Brumaru care îi relata o povestire picantă. REBREANU, R. I 213. Lucrul e relatat de Nic. Costin, p. 45, ca și de Neculce. IORGA, L. I 347. Recunoaște că nu crede în ceea ce relatează. HASDEU, I. V. 222.

RELATA vb. I. tr. A expune, a povesti. [< fr. relater].

RELATA vb. tr. a expune, a povesti, a istorisi. (< fr. relater)

A RELATA ~ez tranz. (știri, evenimente, fapte etc.) A aduce la cunoștință publicului larg; a comunica; a transmite; a anunța; a emite; a difuza. Televiziunea relatează faptele întâmplate. /<fr. relater

relatà v. a povesti pe larg, a face mențiune despre.

*relatéz v. tr. (fr. rélater, d. lat. relatum, supinu d. referre, a aduce înapoĭ, a povesti. V. su-fer). Raportez, povestesc, spun ce-am văzut saŭ constatat.

relatare s. f., g.-d. art. relatării; pl. relatări

relatare s. f., g.-d. art. relatării; pl. relatări

relatare s. f., g.-d. art. relatării; pl. relatări

relata (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. relatez, 3 relatează; conj. prez. 1 sg. să relatez, 3 să relateze

relata (a ~) vb., ind. prez. 3 relatează

relata vb., ind. prez. 1 sg. relatez, 3 sg. și pl. relatează

RELATARE s. 1. v. povestire. 2. v. afirmație.

RELATARE s. 1. arătare, expunere, istorisire, înfățișare, narare, povestire, prezentare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 2. afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, spusă, vorbă, zisă, (livr.) aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, (înv.) voroavă, (fig.) gură. (Nu te lua după ~ lui.)

RELATA vb. 1. v. povesti. 2. v. afirma. 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întâmplate.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...)

RELATA vb. 1. a arăta, a expune, a istorisi, a înfățișa, a nara, a povesti, a prezenta, a spune, (înv.) a parastisi. (A ~ subiectul unei piese.) 2. a afirma, a declara, a mărturisi, a spune, a zice, (pop.) a cuvînta, (înv.) a mărturi. (A ~ următoarele...) 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întîmplate.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre...)

Relata refero (lat. „Reproduc ce mi s-a relatat”) – Formulă latină care rezumă o afirmație a lui Herodot, Historia (cartea VII, 152). În lucrarea sa el se bizuie substanțial pe mărturii care transmit oral stările de fapt. Herodot arată clar: „Datoria mea este să reproduc cele ce se spun, dar acestor lucruri nu sînt cîtuși de puțin silit să le dau crezare; cuvîntul scris acum să-mi fie călăuză de-a lungul întregii mele lucrări”. Istoricul recunoaște astfel, că „povestește lucruri povestite”, adică transmise din generație în generație. E deci o istorie lipsită de spiritul critic rezultat din confruntarea și compararea documentelor, dar la vremea ceea (secolul al V-lea î.e.n.) nici nu i se putea pretinde o asemenea lucrare, documentele fiind rare și puține. În ciuda conținutului eterogen, opera sa intitulată Istoria (în 9 cărți) constituie un bogat izvor de informații istorice, geografice, etnografice. Relata refero privește numai legendele, povestirile culese și redate de „părintele istoriei”. Expresia se referă deci la tradiții. LIT.