RELATÁRE s.f. Acțiunea de a relata și rezultatul ei; expunere, povestire. [< relata].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATÁRE s. 1. v. povestire. 2. v. afirmație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

relatáre s. f., g.-d. art. relatării; pl. relatări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATÁ, relatez, vb. I. Tranz. A povesti ceva amănunțit, detaliat; a expune, a istorisi. – V. relata.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RELATÁ ~éz tranz. (știri, evenimente, fapte etc.) A aduce la cunoștință publicului larg; a comunica; a transmite; a anunța; a emite; a difuza. Televiziunea relatează faptele întâmplate. /<fr. relater
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATÁ vb. I. tr. A expune, a povesti. [< fr. relater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATÁ vb. tr. a expune, a povesti, a istorisi. (< fr. relater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RELATÁ vb. 1. v. povesti. 2. v. afirma. 3. a raporta, a referi. (A ~ despre cele întâmplate.) 4. a vorbi, (înv.) a vorovi. (Izvoarele ~ despre ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

relatá vb., ind. prez. 1 sg. relatéz, 3 sg. și pl. relateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink