2 intrări
7 definiții
Explicative DEX
REJUCARE, rejucări, s. f. Acțiunea de a se rejuca și rezultatul ei. – V. rejuca.
rejucare s. f. în sint. meci rejucare (sport) Partidă jucată în întâlnirile de cupă în cazul în care echipele au terminat un meci anterior la egalitate ◊ „În meci rejucare contând pentru optimile de finală ale «Cupei ligii engleze» la fotbal, echipa Tottenham Hotspur a învins cu scorul de 20.” R.l. 26 XI 75 p. 5 (din re- + jucare)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REJUCA, pers. 3 rejoacă, vb. I. Refl. A se juca încă o dată. – Pref. re- + juca.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
rejucare s. f., g.-d. art. rejucării; pl. rejucări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rejucare s. f., g.-d. art. rejucării; pl. rejucări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
rejuca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rejoc, 2 sg. rejoci, 3 rejoacă; conj. prez. 1 sg. să rejoc, 3 să rejoace; imper. 2 sg. afirm. rejoacă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
rejuca (a ~) vb., ind. prez. 3 rejoacă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V84) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
rejucare, rejucărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a se rejuca și rezultatul ei. DEX '09
- 1.1. Meci rejucare = partidă jucată în întâlnirile de cupă în cazul în care echipele au terminat un meci anterior la egalitate. DCR2
- În meci rejucare contând pentru optimile de finală ale «Cupei ligii engleze» la fotbal, echipa Tottenham Hotspur a învins cu scorul de 2-0. R.l. 26 XI 75 p. 5. DCR2
-
-
etimologie:
- rejuca DEX '09
rejucaverb
- 1. A se juca încă o dată. DEX '09
etimologie:
- re- + juca. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.