reintegrare sf [At: DDRF / Pl: ~rări / E: reintegra] 1 Repunere în drepturi. 2 Restabilire. 3 Înglobare.

REINTEGRARE, reintegrări, s. f. Acțiunea de a (se) reintegra și rezultatul ei.

REINTEGRARE s.f. Acțiunea de a reintegra și rezultatul ei; repunere într-o funcție, într-un grad etc.; reintegrație. [< reintegra].

REINTEGRA, reintegrez, vb. I. Tranz. A repune pe cineva în drepturile sale sau într-o funcție, într-o demnitate etc. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintegrer.

reintegra [At: ALECSANDRI, ap. GHICA, S. 81 / V: reîn~ / Pzi: ~rez / E: fr réintégrer] 1 vt A stabili din nou (pe cineva) într-un post, într-o funcție, într-o demnitate etc. 2 vt A repune (pe cineva) în drepturile sale. 3 vr A face corp comun cu ceva Si: a se contopi (2), a se îngloba. 4 vr A se omogeniza.

reîntegra v vz reintegra

REINTEGRA, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.

REINTEGRA, reintegrez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o persoană) A pune din nou într-un post (funcție, demnitate etc.) pe care l-a mai avut; a pune iarăși în drepturile sale, a repune în drepturi. V. reîncadra. Greva generală este de neînlăturat dacă... nu-i reintegrează pe cei concediați. PAS, Z. IV 218. Funcționarii prinși cu abuzuri și dați în judecată de un minister erau grațiați și reintegrați de ministrul ce venea în urmă, și reîncepeau să abuzeze. BOLINTINEANU, O. 433. Am avut nespusa mulțumire de a-l scăpa și de a-l reintegra iarăși în postul său de pitar al casei. GHICA, S. 81. ♦ Refl. A se introduce, a face parte din, a se îngloba, a se contopi. Dar toate acestea nu se mai reintegrau în unitatea morală a femeii iubite. D. ZAMFIRESCU, R. 75.

REINTEGRA vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].

REINTEGRA vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)

A SE REINTEGRA mă ~ez intranz. A se integra din nou. /<fr. réintégrer

A REINTEGRA ~ez tranz. (persoane) 1) A face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi. /<fr. réintégrer

reintegrà v. a restabili pe cineva în posesiunea unui lucru de care fusese despuiat.

*reintegréz v. tr. (re- și integrez, fr. réintégrer; lat. redintegrare). Pun ĭar în vechea stare, restabilesc în posesiune, fac ĭar stăpîn: a reintegra un funcționar în vechea funcțiune, în toate drepturile.

reintegrare (desp. -te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrării; pl. reintegrări

reintegrare (-te-gra-) s. f., g.-d. art. reintegrării; pl. reintegrări

reintegrare s. f. integrare

reintegra (a ~) (desp. -te-gra) vb., ind. prez. 1 sg. reintegrez, 3 reintegrează; conj. prez. 1 sg. să reintegrez, 3 să reintegreze

reintegra (a ~) (-te-gra) vb., ind. prez. 3 reintegrează

reintegra vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegrez, 3 sg. și pl. reintegrează

reintegrez.

REINTEGRARE s. reîncadrare. (~ unei persoane în slujbă.)

REINTEGRA vb. a reîncadra. (A ~ în serviciu.)