REINTEGRÁ, reintegrez, vb. I. Tranz. A restabili pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; a repune pe cineva în drepturile sale. ♦ Refl. A face corp comun cu ceva, a se omogeniza; a se îngloba, a se contopi. – Din fr. réintégrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A REINTEGRÁ ~éz tranz. (persoane) 1) A face să se reintegreze. 2) A repune în drepturi. /<fr. réintégrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REINTEGRÁ mă ~éz intranz. A se integra din nou. /<fr. réintégrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REINTEGRÁ vb. I. tr. A pune din nou (pe cineva) într-un post, în drepturile sale. [Cf. fr. réintégrer, lat. reintegrare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REINTEGRÁ vb. I. tr. a repune (pe cineva) în drepturi, într-un post etc.; a restabili. II. tr., refl. a (se) include, a (se) reîntoarce în familie, în societate; a (se) omogeniza, a (se) contopi. (< fr. réintégrer, lat. reintegrare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REINTEGRÁ vb. a reîncadra. (A ~ în serviciu.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reintegrá vb. (sil. -gra), ind. prez. 1 sg. reintegréz, 3 sg. și pl. reintegreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink