9 definiții pentru reincarnație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REINCARNAȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. – Din fr. réincarnation.
REINCARNAȚIE, reincarnații, s. f. Reincarnare. V. metempsihoză. [Pr.: re-in-] – Din fr. réincarnation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
REINCARNAȚIE s.f. Reincarnare. [Gen. -iei. / cf. fr. réincarnation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REINCARNAȚIE s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr. réincarnation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reincarnație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. reincarnația (desp. -ți-a), g.-d. art. reincarnației; pl. reincarnații, art. reincarnațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
reincarnație (rar) (-ți-e) s. f., art. reincarnația (-ți-a), g.-d. art. reincarnației; pl. reincarnații, art. reincarnațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reincarnație s. f., pl. reincarnații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REINCARNAȚIE s. v. reincarnare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REINCARNAȚIE s. reincarnare. (Credința în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reincarnație, reincarnațiisubstantiv feminin
- 1. Metempsihoză, reincarnare. DEX '09 DNsinonime: metempsihoză reincarnare
etimologie:
- réincarnation DEX '09 DEX '98 DN