REINCARNÁ, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarná vb. I] – Din fr. réincarner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

REÎNCARNÁ vb. I v. reincarna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A REINCARNÁ ~éz tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REINCARNÁ se ~eáză intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REINCARNÁ vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REÎNCARNÁ vb. I. v. reincarna.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REINCARNÁ vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reincarná vb., ind. prez. 1 sg. reincarnéz, 3 sg. și pl. reincarneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink