2 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.

reincarnare sf [At: DM / V: reîn~ / Pl: ~nări / E: reincarna] Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt corp (de om sau de animal).

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-.Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.

REINCARNARE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.

REINCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

REÎNCARNA vb. I v. reincarna.

REÎNCARNARE s. f. v. reincarnare.

reincarna [At: DL / V: reîn~ / Pzi: ~nez / E: re1- + incarna] 1-2 vtr A (se) incarna din nou. 3 vr (În unele concepții mistice; d. sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).

reîncarnare sf vz reincarnare

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-.Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.

REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarna vb. I.

REINCARNA vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].

REÎNCARNARE s.f. v. reincarnare.

REINCARNA vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)

A SE REINCARNA se ~ea intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner

A REINCARNA ~ez tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!reincarnare/reîncarnare s. f., g.-d. art. reincarnării/reîncarnării; pl. reincarnări/reîncarnări

reincarnare s. f., pl. reincarnări

!reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîncarnez, 3 reîncarnea; conj. prez. 1 sg. să reîncarnez, 3 să reîncarneze

!reîncarnare s. f., g.-d. art. reîncarnării; pl. reîncarnări

!reincarna/reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarnează/reîncarnea

reincarna vb., ind. prez. 1 sg. reincarnez, 3 sg. și pl. reincarnea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)

REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)

Intrare: reincarna / reîncarna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reincarna
  • reincarnare
  • reincarnat
  • reincarnatu‑
  • reincarnând
  • reincarnându‑
singular plural
  • reincarnea
  • reincarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reincarnez
(să)
  • reincarnez
  • reincarnam
  • reincarnai
  • reincarnasem
a II-a (tu)
  • reincarnezi
(să)
  • reincarnezi
  • reincarnai
  • reincarnași
  • reincarnaseși
a III-a (el, ea)
  • reincarnea
(să)
  • reincarneze
  • reincarna
  • reincarnă
  • reincarnase
plural I (noi)
  • reincarnăm
(să)
  • reincarnăm
  • reincarnam
  • reincarnarăm
  • reincarnaserăm
  • reincarnasem
a II-a (voi)
  • reincarnați
(să)
  • reincarnați
  • reincarnați
  • reincarnarăți
  • reincarnaserăți
  • reincarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • reincarnea
(să)
  • reincarneze
  • reincarnau
  • reincarna
  • reincarnaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîncarna
  • reîncarnare
  • reîncarnat
  • reîncarnatu‑
  • reîncarnând
  • reîncarnându‑
singular plural
  • reîncarnea
  • reîncarnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîncarnez
(să)
  • reîncarnez
  • reîncarnam
  • reîncarnai
  • reîncarnasem
a II-a (tu)
  • reîncarnezi
(să)
  • reîncarnezi
  • reîncarnai
  • reîncarnași
  • reîncarnaseși
a III-a (el, ea)
  • reîncarnea
(să)
  • reîncarneze
  • reîncarna
  • reîncarnă
  • reîncarnase
plural I (noi)
  • reîncarnăm
(să)
  • reîncarnăm
  • reîncarnam
  • reîncarnarăm
  • reîncarnaserăm
  • reîncarnasem
a II-a (voi)
  • reîncarnați
(să)
  • reîncarnați
  • reîncarnați
  • reîncarnarăți
  • reîncarnaserăți
  • reîncarnaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîncarnea
(să)
  • reîncarneze
  • reîncarnau
  • reîncarna
  • reîncarnaseră
Intrare: reincarnare / reîncarnare
reincarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reincarnare
  • reincarnarea
plural
  • reincarnări
  • reincarnările
genitiv-dativ singular
  • reincarnări
  • reincarnării
plural
  • reincarnări
  • reincarnărilor
vocativ singular
plural
reîncarnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reîncarnare
  • reîncarnarea
plural
  • reîncarnări
  • reîncarnările
genitiv-dativ singular
  • reîncarnări
  • reîncarnării
plural
  • reîncarnări
  • reîncarnărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reincarnare, reincarnări / reîncarnare, reîncarnărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) reincarna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reincarnație
    • 1.1. Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. DLRLC DN
etimologie:
  • vezi reincarna DEX '09 DEX '98 DN

reincarna, reincarnez / reîncarna, reîncarnezverb

  • 1. A (se) incarna din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. reflexiv (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.