2 intrări
29 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.
reincarnare sf [At: DM / V: reîn~ / Pl: ~nări / E: reincarna] Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt corp (de om sau de animal).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REINCARNARE, reincarnări, s. f. Faptul de a (se) reincarna; reincarnație. [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarnare s. f.] – V. reincarna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
REINCARNARE, reincarnări, s. f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alte ființe. V. metempsihoză. Variantă: reîncarnare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REINCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (în unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNCARNA vb. I v. reincarna.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNCARNA vb. I v. reincarna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCARNA vb. I v. reincarna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCARNARE s. f. v. reincarnare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REÎNCARNARE s. f. v. reincarnare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCARNARE s. f. v. reincarnare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
reincarna [At: DL / V: reîn~ / Pzi: ~nez / E: re1- + incarna] 1-2 vtr A (se) incarna din nou. 3 vr (În unele concepții mistice; d. sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reîncarna v vz reincarna
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reîncarnare sf vz reincarnare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. ♦ Refl. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). [Pr.: re-in-. – Var.: reîncarna vb. I] – Din fr. réincarner.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
REINCARNA, reincarnez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) incarna din nou. – Variantă: reîncarna vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REINCARNA vb. I. tr., refl. A (se) încarna din nou. [Pron. re-in-, var. reîncarna vb. I. / cf. fr. réincarner].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCARNA vb. I. v. reincarna.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REÎNCARNARE s.f. v. reincarnare.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REINCARNA vb. tr., refl. a (se) încarna din nou. (< fr. réincarner)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE REINCARNA se ~ează intranz. 1) A se incarna din nou. 2) (despre suflet; în unele concepții mistice) A trece după moarte în alt corp (de om sau de animal). /<fr. réincarner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A REINCARNA ~ez tranz. 1) A incarna din nou. 2) A face să se reincarneze. [Sil. re-in-] /<fr. réincarner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!reincarnare/reîncarnare s. f., g.-d. art. reincarnării/reîncarnării; pl. reincarnări/reîncarnări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reincarnare s. f., pl. reincarnări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reîncarnez, 3 reîncarnează; conj. prez. 1 sg. să reîncarnez, 3 să reîncarneze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!reîncarnare s. f., g.-d. art. reîncarnării; pl. reîncarnări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!reincarna/reîncarna (a ~) vb., ind. prez. 3 reincarnează/reîncarnează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reîncarna v. reincarna
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reîncarnare v. reincarnare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reincarna vb., ind. prez. 1 sg. reincarnez, 3 sg. și pl. reincarnează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REINCARNARE s. reincarnație. (Credința în ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reincarnare, reincarnări / reîncarnare, reîncarnărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) reincarna. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reincarnație
- 1.1. Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. DLRLC DN
-
etimologie:
- reincarna DEX '09 DEX '98 DN
reincarna, reincarnez / reîncarna, reîncarnezverb
- 1. A (se) incarna din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. (În unele concepții mistice; despre sufletul omului) A trece, după moarte, în alt corp (de om sau de animal). DEX '09
-
etimologie:
- réincarner DEX '09 DEX '98 DN