2 intrări

3 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reieptare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: reiepta] (Ltî; Trs) Refuz (1).

reiepta vt [At: GHEȚIE, R. M. / Pzi: reiept / E: lat reiectare] (Ltî; Trs) 1-2 A refuza (1-2).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reiepta, reiept, vb. I (înv.) a respinge, a refuza.

Intrare: reieptare
reieptare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reieptare
  • reieptarea
plural
  • reieptări
  • reieptările
genitiv-dativ singular
  • reieptări
  • reieptării
plural
  • reieptări
  • reieptărilor
vocativ singular
plural
Intrare: reiepta
verb (VT52)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reiepta
  • reieptare
  • reieptat
  • reieptatu‑
  • reieptând
  • reieptându‑
singular plural
  • reiaptă
  • reieptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reiept
(să)
  • reiept
  • reieptam
  • reieptai
  • reieptasem
a II-a (tu)
  • reiepți
(să)
  • reiepți
  • reieptai
  • reieptași
  • reieptaseși
a III-a (el, ea)
  • reiaptă
(să)
  • reiepte
  • reiepta
  • reieptă
  • reieptase
plural I (noi)
  • reieptăm
(să)
  • reieptăm
  • reieptam
  • reieptarăm
  • reieptaserăm
  • reieptasem
a II-a (voi)
  • reieptați
(să)
  • reieptați
  • reieptați
  • reieptarăți
  • reieptaserăți
  • reieptaseți
a III-a (ei, ele)
  • reiaptă
(să)
  • reiepte
  • reieptau
  • reiepta
  • reieptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)