2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REGURGITA, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.
REGURGITA, regurgitez, vb. I. Tranz. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. – Din fr. régurgiter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
regurgita vt [At: DEX / Pzi: ~tez / E: fr régurgiter] A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REGURGITA vb. I. intr. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. [P.i. -tez. / < fr. régurgiter].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGURGITA vb. intr. a-i veni cuiva alimentele ingerate din stomac sau esofag în gură, fără efort de vomă. (< fr. régurgiter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
regurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regurgitez, 3 regurgitează; conj. prez. 1 sg. să regurgitez, 3 să regurgiteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
regurgita (a ~) vb., ind. prez. 3 regurgitează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
regurgita vb., ind. prez. 1 sg. regurgitez, 3 sg. și pl. regurgitează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
regurgita, regurgitezverb
- 1. A-i veni cuiva alimentele în gură prin regurgitație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- régurgiter DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.