REGULÁ, regulez, vb. I. Tranz. 1. A pune în ordine, a aranja, a rândui; a sistematiza. ♦ Spec. A pune la punct un mecanism, a face să funcționeze regulat; a repara. ♦ Spec. A regla, a potrivi. 2. Fig. (Fam.) A pune pe cineva la punct, a-l învăța minte, a-i da o lecție, a-l reduce la tăcere. – Din lat., it. regulare.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de dante | Greșeală de tipar | Permalink

A REGULÁ ~éz tranz. A organiza după anumite reguli; a pune în ordine; a regulariza. /<lat., it. regulare
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

REGULÁ vb. I. tr. A aranja, a pune în ordine, a orândui. ♦ A repara, a pune la punct, a regla (un aparat etc.). [< lat. regulare].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

REGULÁ vb. 1. a sistematiza. (A ~ un cartier de locuințe.) 2. v. regulariza.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

REGULÁ vb. v. aranja, orândui, reglementa, stabili.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

regulá vb., ind. prez. 1 sg. reguléz, 3 sg. și pl. reguleáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

regula, regulez (obs.) I. v. t. (d. bărbați) a avea un contact sexual. II. v. r. a avea / a întreține relații sexuale (cu cineva).
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

HEXAEDRU REGULÁT s. v. cub.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ, reguli, s. f. 1. Normă, lege pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ Mod de a rezolva o serie de probleme care au anumite caracteristici comune. ◊ Regulă de trei = metodă pentru determinarea celei de a patra proporționale a trei numere date. Regulă de trei simplă = regulă de trei în care numerele sunt direct proporționale. Regulă de trei compusă = regulă de trei în care cea de a patra proporțională se referă la numere care sunt și ele deduse printr-o regulă de trei. ♦ Obicei, linie de conduită, principiu conducător. 2. Rânduială, ordine; regularitate. ◊ Loc. adv. De regulă = de obicei, în mod obișnuit. În (bună) regulă = în ordine, așa cum se cuvine. În toată regula = după toate regulile, în lege. 3. (Pop.) Menstruație. – Din lat. regula, it. regola (cu unele sensuri după fr. règle).
Sursa: DEX '98 | Adăugată de dante | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ ~i f. 1) Normă potrivit căreia se desfășoară o activitate; precept. 2) mat. Mod de rezolvare a unor probleme. ◊ ~ de trei (simplă și compusă) metodă pentru determinarea celei de-a patra mărimi date. 3) Principiu călăuzitor; linie de conduită. ~ de politețe. ◊ De ~ în mod obișnuit; de obicei. 4) Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe. ◊ A face ~ a face ordine. În (bună) ~ așa cum trebuie; în ordine. În toată ~a în conformitate cu legea; în deplină ordine. [G.-D. regulii] /<lat. regula, fr. regle
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ s. f. 1. normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen. ♦ de ~ = în mod obișnuit. 2. principiu conducător, linie de conduită, precept, obicei. 3. rânduială, ordine, regularitate. (< lat. regula, după fr. règle)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ s.f. 1. Normă pe baza căreia are loc un proces, se desfășoară o activitate sau se produce un fenomen; precept. ♦ De regulă = în mod obișnuit, de obicei. ♦ Principiu, linie de conduită, lege, obicei. 2. Rânduială, ordine, regularitate. [Pl. -li, -le. / < lat. regula, cf. it. regola, fr. règle].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

régulă (regule), s. f. – Normă. – Var. pl. reguli. Lat. regula (sec. XIX). Este dubletul lui riglă, s. f. (linie), din ngr. ῥίγλα (Gáldi 246). – Der. regula, vb. (a reglementa; a ordona, a determina; familiar, a pedepsi; Arg., a se copula); regulament, s. n. (normă; Arg., copulație); regularisi, vb. (a regulariza; a corecta, a îmbunătăți, a pedepsi); regulator, s. m. din fr. régulateur; neregulat, adj. (iregular; adv., fără nici o regulă). Răgulă, s. f. (clasă, castă), cuvînt folosit numai de Dosoftei, poate un latinism, înțeles de el ca „ordin”.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ s. v. ciclu, menstruație, operație, period.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

RÉGULĂ s. 1. v. uzanță. 2. v. canon. 3. v. indicație. 4. normă, precept, principiu, rânduială, (înv.) pravilă, tocmeală. (~ de viață.) 5. v. ceremonial. 6. v. precept. 7. v. disciplină. 8. v. ordine. 9. v. rânduială.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Regulă ≠ debandadă, dezordine
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

régulă s. f., g.-d. art. régulii; pl. réguli
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

REGULĂ DE CIRCULAȚIE normă având caracter general sau special obligatoriu în desfășurarea activității de zbor în deplină siguranță. Regulile de circulație aeriană privesc încrucișările, depășirile, zborurile la același nivel, patrulările la pantă, prioritățile la aterizare etc. Regula de circulație pe aerodrom vizează deplasările peste pistele de decolare-aterizare, căile de rulaj etc.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

a regula (pe cineva) cu sula îndoită expr. (vulg.) a agasa, a sâcâi, a tracasa.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink