regretabil, ~ă a [At: ALECSANDRI, S. 541 / Pl: ~i, ~e / E: fr regrettable] (D. fapte, situații etc.) 1 Care provoacă părere de rău. 2 Care provoacă dezacord. 3 Vrednic de regret (2).

REGRETABIL, -Ă, regretabili, -e, adj. (Despre o faptă, o situație etc.) Care provoacă părere de rău; (vrednic) de regret, de regretat. Singurul lucru regretabil a fost că se afla clinica mea în reparație. C. PETRESCU, C. V. 206. E regretabil că cei în drept n-au luat măsuri generale în privința aceasta, ca să se evite situațiile delicate. REBREANU, P. S. 125. Straniu și regretabil rezultat. GHEREA, ST. CR. II 272.

REGRETABIL, -Ă adj. Demn de părere de rău; (vrednic) de regretat. [Cf. fr. regrettable].

REGRETABIL, -Ă adj. care provoacă părere de rău; (vrednic) de regretat. (< fr. regrettable)

REGRETABIL ~ă (~i, ~e) (despre acțiuni, fapte etc.) Care provoacă regrete; în stare să producă un regret. Greșeală ~ă. /<fr. regrettable

regretabil a. ce merită a fi regretat.

*regretábil, -ă adj. (fr. regrettable). Care poate fi regretat, demn de regret, supărător: o faptă regretabilă, e regretabil că facĭ asta.

regretabil¹ (desp. re-gre-) adj. m., pl. regretabili; f. regretabilă, pl. regretabile

+regretabil² (desp. re-gre-) adv.

regretabil (re-gre-) adj. m., pl. regretabili; f. regretabilă, pl. regretabile

regretabil adj. m. (sil. -gre-), pl. regretabili; f. sg. regretabilă, pl. regretabile

REGRETABIL adj. v. condamnabil.

REGRETABIL adj. blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, reprobabil, rușinos, urît, vinovat, (livr.) reprehensibil, (înv.) ocarnic, ocărîtor, rușinător. (O faptă ~.)

Regretabil ≠ neregretabil