REGOLIT s.n. (Geol.) Scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați. [< fr. régolithe, cf. ar. reg – teren plan, gr. lithos – piatră].

REGOLIT s. n. (geol.) scoarță de dezagregare care se formează pe versanții slab înclinați. (< fr. régolithe)

regolit, (engl.= regolith) termen general prin care este denumită cuvertura de material fragmentar, rezidual sau transportat și foarte variat din p.d.v. genetic; poate avea origine aluvială, eoliană (loess), glaciară, vulcanică sau biogenă; r. acoperă roca coerentă din substrat și determină linia pe care o urmează supr. reliefului.

REGO- „pătură, strat”. ◊ gr. rhegos „covor, cuvertură” > fr. rhégo-, engl. id. > rom. rego-. □ ~lit (v. -lit₁), s. n., pătură de roci alterate și dezagregate, aflate deasupra rocii de bază.