opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reglementat, ~ă a [At: OȚETEA, T. V. 35 / Pl: ~ați, ~e / E: reglementa] 1 Supus unor norme sau unui regulament. 2 Stabilit prin raporturi legale. 3 Pus în ordine.

REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja. – Din fr. réglementer.

reglementa vt [At: RUSSO, S. 118 / Pzi: ~tez / E: fr réglementer] 1 A supune (ceva) unor norme sau unui regulament Si: a regulariza (1), (înv) a regulamenta (1). 2 A stabili raporturi legale Si: a regulariza (2), (înv) a regulamenta (2). 3 A pune în ordine Si: a regulariza (3), (înv) a regulamenta (3). 4 (Iuz) A face un regulament (1).

REGLEMENTA, reglementez, vb. I. Tranz. A supune (ceva) unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja, a stabili. Să vedem ce legi reglementează libertatea lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 177. Art. 18, 19 și 20 reglementează oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. ◊ Fig. Raporturile stabilite între aceste două părți reglementează gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428.

REGLEMENTA vb. I. tr. A stabili norme sau reguli, a supune unor norme; a aranja, a pune în ordine. [< fr. réglementer].

REGLEMENTA vb. tr. a stabili norme, reguli, a supune unor norme; a pune în ordine. (< fr. réglementer)

A REGLEMENTA ~ez tranz. A aduce în conformitate cu un regulament; a supune unor norme. ~ circulația rutieră. /<fr. réglementer

reglementà v. 1. a supune unor reglemente; 2. a face reglemente.

*regulamentéz v. tr. (d. regulament, ca fr. reglementer d. règlement). Supun unuĭ regulament: a regulamenta o industrie. – Și reglementez pe la 1848.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reglementa (a ~) (desp. re-gle-) vb., ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 reglementează; conj. prez. 1 sg. săreglementez, 3 să reglementeze

reglementa (a ~) (re-gle-) vb., ind. prez. 3 reglementează

reglementa vb. (sil. -gle-), ind. prez. 1 sg. reglementez, 3 sg. și pl. reglementează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de...) 2. a aranja, a orândui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)

REGLEMENTA vb. 1. (JUR.) a legaliza, a legifera, (înv.) a legiui. (A ~ condițiile de aprovizionare tehnico-materială.) 2. a aranja, a orîndui, a stabili, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.)

Intrare: reglementat
reglementat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reglementat
  • reglementatul
  • reglementatu‑
  • reglementată
  • reglementata
plural
  • reglementați
  • reglementații
  • reglementate
  • reglementatele
genitiv-dativ singular
  • reglementat
  • reglementatului
  • reglementate
  • reglementatei
plural
  • reglementați
  • reglementaților
  • reglementate
  • reglementatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reglementa
  • silabație: re-gle- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reglementa
  • reglementare
  • reglementat
  • reglementatu‑
  • reglementând
  • reglementându‑
 singular plural
  • reglementează
  • reglementați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reglementez
 (să)
  • reglementez
  • reglementam
  • reglementai
  • reglementasem
a II-a (tu)
  • reglementezi
 (să)
  • reglementezi
  • reglementai
  • reglementași
  • reglementaseși
a III-a (el, ea)
  • reglementează
 (să)
  • reglementeze
  • reglementa
  • reglementă
  • reglementase
plural I (noi)
  • reglementăm
 (să)
  • reglementăm
  • reglementam
  • reglementarăm
  • reglementaserăm
  • reglementasem
a II-a (voi)
  • reglementați
 (să)
  • reglementați
  • reglementați
  • reglementarăți
  • reglementaserăți
  • reglementaseți
a III-a (ei, ele)
  • reglementează
 (să)
  • reglementeze
  • reglementau
  • reglementară
  • reglementaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reglementa, reglementezverb

  • 1. A supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aranja stabili
    • format_quote Să vedem ce legi reglementează libertatea lor. KOGĂLNICEANU, S. A. 177. DLRLC
    • format_quote Art. 18, 19 și 20 reglementează oastea... darea birului. RUSSO, S. 118. DLRLC
    • format_quote figurat Raporturile stabilite între aceste două părți reglementează gradul de simpatie. BOLINTINEANU, O. 428. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.