12 definiții pentru registratură
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.
registratură sf [At: CARAGIALE, O. II, 34 / Pl: ~ri / E: lat registratura, ger Registratur] 1 Serviciu în cadrul unei instituții, întreprinderi etc. unde se înregistrează corespondența, actele. 2 Localul în care funcționează registratura (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența intrată și ieșită; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu, într-o instituție, unde se înregistrează hîrtiile intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. Leonică era șeful registraturii în unul din cele șapte ministere. CARAGIALE, O. II 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGISTRATURĂ s.f. Serviciu al unei instituții unde se înregistrează hîrtiile intrate și ieșite; biroul unde este instalat un asemenea serviciu. [< germ. Registratur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGISTRATURĂ s. f. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu. (< germ. Registratur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REGISTRATURĂ ~i f. 1) Serviciu de înregistrare dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere. 2) Local în care se află acest serviciu. /<germ. Registratur, lat. registratura
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
registratură f. biurou de înregistrare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*registratúră f., pl. ĭ (rus. registratúra, germ. -ur, it. registratúra). Bĭurou în care se înregistrează.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
registratură s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
registratură s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
registratură s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
registratură, registraturisubstantiv feminin
- 1. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. DEX '09 DLRLC DN
- Leonică era șeful registraturii în unul din cele șapte ministere. CARAGIALE, O. II 8. DLRLC
-
etimologie:
- Registratur DEX '09 DEX '98 DN