12 definiții pentru registratură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

registratu sf [At: CARAGIALE, O. II, 34 / Pl: ~ri / E: lat registratura, ger Registratur] 1 Serviciu în cadrul unei instituții, întreprinderi etc. unde se înregistrează corespondența, actele. 2 Localul în care funcționează registratura (1).

REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența intrată și ieșită; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. – Din germ. Registratur.

REGISTRATURĂ, registraturi, s. f. Serviciu, într-o instituție, unde se înregistrează hîrtiile intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. Leonică era șeful registraturii în unul din cele șapte ministere. CARAGIALE, O. II 8.

REGISTRATU s.f. Serviciu al unei instituții unde se înregistrează hîrtiile intrate și ieșite; biroul unde este instalat un asemenea serviciu. [< germ. Registratur].

REGISTRATU s. f. serviciu într-o instituție unde se înregistrează hârtiile intrate și ieșite; biroul unde funcționează acest serviciu. (< germ. Registratur)

REGISTRATURĂ ~i f. 1) Serviciu de înregistrare dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere. 2) Local în care se află acest serviciu. /<germ. Registratur, lat. registratura

*registratúră f., pl. ĭ (rus. registratúra, germ. -ur, it. registratúra). Bĭurou în care se înregistrează.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

registratu s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi

registratu s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi

registratu s. f., g.-d. art. registraturii; pl. registraturi

Intrare: registratură
registratură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • registratu
  • registratura
plural
  • registraturi
  • registraturile
genitiv-dativ singular
  • registraturi
  • registraturii
plural
  • registraturi
  • registraturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

registratu, registraturisubstantiv feminin

  • 1. Serviciu într-o instituție, întreprindere etc. unde se înregistrează corespondența, actele intrate și ieșite; biroul, localul unde funcționează acest serviciu. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Leonică era șeful registraturii în unul din cele șapte ministere. CARAGIALE, O. II 8. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.