regionare sf [At: DEX / Pl: ~nări / E: ns cf regiune] Împărțire a unui teritoriu în zone cu condiții climaterice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climaterici.

REGIONARE s.f. Împărțire a unui teritoriu în regiuni, în zone. [Pron. -gi-o-. / et. incertă].

REGIONARE s. f. împărțire a unui teritoriu în entități cu anumite particularități (climaterice, hidrologice etc.) relativ omogene. (< regiune + -ona)

regionare (desp. -gi-o-) s. f., g.-d. art. regionării; pl. regionări

regionare (-gi-o-) s. f., g.-d. art. regionării; pl. regionări

regionare s. f. (sil. -gi-o-), g.-d. art. regionării; pl. regionări

REGIONÁRE (< regiune) s. f. (GEOGR.) R. climatică = împărțire a unui teritoriu în regiuni cu condiții climatice oarecum omogene, stabilite pe baza unor indici climatici. R. fizico-geografică = împărțire a unui teritoriu în regiuni naturale, caracterizate printr-o fizionomie proprie, prin anumite particularități ale elementelor componente, printr-o dinamică internă proprie și printr-un anumit grad de utilizare de către societatea omenească. R. hidrologică = împărțire a unui teritoriu în unități cu particularități hidrologice proprii (sub aspectul regimului hidrologic), pe baza analizei detaliate a regimului nivelurilor, a debitelor etc.