26 de definiții pentru regiment
din care- explicative (18)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). ♦ Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghiment s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.
regiment sn [At: FN, 97 / V: (îvp) răgăm~, răgământ, ~gem~, reghemânt, reghemint, reghi~, righi~, (înv) reghem~ / Pl: ~e, (îrg) ~uri / E: ger Regiment, fr régiment] 1 Unitate de bază a forțelor armate compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) Si: (înv) polc. 2 Oamenii care fac parte dintr-un regiment (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.) ♦ Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate. [Var.: (înv.) reghiment s. n.] – Din fr. régiment, germ. Regiment.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REGIMENT, regimente, s. n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane sau divizioane, mai mică decît brigada. Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. ◊ Regiment de linie v. linie. ♦ (Cu sens colectiv) Oamenii care fac parte dintr-o astfel de unitate militară. Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. – Pl. și: (învechit) regimenturi (RUSSO, S. 29). – Variantă:(învechit) reghiment (GOLESCU, Î. 151) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGIMENT s.n. Unitate militară compusă din mai multe batalioane, divizioane, escadrile etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. régiment, cf. germ. Regiment].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGIMENT s. n. unitate militară din mai multe batalioane, divizionare, escadrile etc. (< fr. régiment, germ. Regiment)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
REGIMENT ~e n. 1) Subdiviziune militară din cadrul unei divizii constând din mai multe batalioane sau escadrile; unitate militară. 2) Efectiv al acestei unități. /<fr. régiment, germ. Regiment
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
regiment n. 1. corp de soldați compus din 3 batalioane (infanterie) sau din 4 – 6 escadroane (cavalerie); 2. fig. număr mare, mulțime.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*regimént n., pl. e (lat. regimentum = régimen, guvernare, regim). Trupă de soldațĭ compusă din 2-4 batalioane la infanterie, din 3-6 escadroane la cavalerie și din 4-6 bateriĭ la artilerie. Fig. Mare mulțime: un regiment de calicĭ. – Și reghi- (după germ.). Cp. cu gheneral. V. orta și polc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REGHIMENT s. n. v. regiment.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REGHIMENT s. n. v. regiment.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REGHIMENT s. n. v. regiment.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răgăment sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răgămint sn vz regiment corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
regement sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reghemânt sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reghement sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reghemint sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
reghiment sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
righiment sn vz regiment
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
regiment s. n., pl. regimente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
regiment s. n., pl. regimente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
regiment s. n., pl. regimente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
regiment.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REGIMENT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REGIMENT s. (MIL.) (înv.) polc. (~ de infanterie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
regiment (regimente), s. n. – Unitate armată. – Var. reghiment. Fr. régiment, var. din germ. Regiment. – Der. regimentar, adj. (al regimentului), din fr. régimentaire; reimentar, s. m. (înv., comandant de regiment), din pol. regimentarz (Tiktin); înregimenta, vb. (a se înrola, a recruta), din fr. enregimenter.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
REGIMENTELE GRĂNICEREȘTI, unitățile militare de români și de secui, înființate în 1762 de Curtea imperială de la Viena de-a lungul frontierei Transilvaniei. R.g. de români cuprindeau oamenii liberi sau răscumpărați din iobăgie, de confesiune greco-catolică, scutiți de o serie de de sarcini de către stat și iobăgești în schimbul satisfacerii obligațiilor militare. S-au înființat două r.g.: Regimentul I, cu sediul la Orlat, și Regimentul al II-lea, cu sediul la Năsăud; în 1768 s-a mai înființat, în Banat, Batalionul I românesc, cu sediul la Caransebeș. Prin înființarea r.g., care urmau, în concepția organizatorilor, să slujească întru totul interesele Habsburgilor, se lărgea cercul românilor liberi și se întărea lupta de emancipare națională a românilor din Transilvania.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
regiment, regimentesubstantiv neutru
- 1. Unitate militară de bază mai mică decât brigada, compusă din mai multe batalioane (sau divizioane, escadrile etc.). DEX '09 DLRLC DNsinonime: polc
- Compania nouă constituie avantgarda regimentului. CAMIL PETRESCU, U. N. 250. DLRLC
- Și-auzi acum! De-or întreba În sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre, Că n-am fost la un regiment. COȘBUC, P. I 78. DLRLC
- Opt tunuri, cîteva sute de cazaci și un regiment de pedestrime tăbărîră pe cîmpul Copoului. NEGRUZZI, S. I 292. DLRLC
- 1.2. Totalitatea militarilor care fac parte dintr-o astfel de unitate. DEX '09 DLRLC
- Tot regimentul, ca un rîu negru, curgea domol prin albia șoselei. SADOVEANU, O. VI 188. DLRLC
- Pe loc tot regimentul Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor Romînul care pleacă trăgînd al lui picior. ALECSANDRI, P. A. 211. DLRLC
- De-ar fi pușca de hămei, Regimentu de femei... Bucuros aș cătăni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 299. DLRLC
-
-
etimologie:
- régiment DEX '09 DEX '98 DN
- Regiment DEX '09 DEX '98 DN