regalitate sf [At: DDRF / Pl: ~tăți / E: lat regalitas, -atis după fr royauté] Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege¹ (1) Si: monarhie.

REGALITATE, regalități, s. f. Formă de guvernămînt în care un stat este condus de un rege; monarhie. La 1830, se aprinde la Paris revoluția burgheză, care avea să izgonească pentru totdeauna din Franța regalitatea reacționară. SADOVEANU, E. 199.

REGALITATE s.f. Formă de guvernămînt în care statul este condus de un rege; monarhie. [< lat. regalitas, it. regalità, cf. fr. royauté].

REGALITATE s. f. 1. caracter regal³. 2. formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie. (< lat. regalitas, după fr. royauté)

REGALITATE ~ăți f. Formă de guvernământ în care statul este condus de un rege; monarhie; regalism. /rege + suf. ~itate

regalitate f. demnitate de rege.

*regalitáte (d. regal; fr. royauté). Demnitatea de rege: a aspira la regalitate. Regiĭ: munificențele regalitățiĭ.

regalitate s. f., g.-d. art. regalității; pl. regalități

regalitate s. f., g.-d. art. regalității; pl. regalități

regalitate s. f., g.-d. art. regalității; pl. regalități

REGALITATE s. v. monarhie.

REGALITATE s. (POLITICĂ) monarhie. (~ a fost abolită.)