REGALARE, regalări, s. f. (Înv.) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

regalare sf [At: VARLAAM – SADOVEANU, 272 / Pl: ~Iări / E: regala] 1 Ospătare a cuiva. 2 (Fig) Încântare.

REGALARE, regalări, s. f. (Franțuzism) 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. Fig. Desfătare, încântare. – V. regala.

REGALARE s.f. 1. Acțiunea de a (se) regala. 2. (Fig.) Desfătare, încîntare. [< regala].

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. – Din fr. régaler.

regala [At: BARCIANU / Pzi: ~lez / E: fr régaler] 1-2 vtr (Rar) A (se) ospăta bine. 3 vt (Fig) A încânta.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) ospăta bine, a (se) cinsti. ♦ Tranz. A desfăta, a încânta. ♦ A dărui. – Din fr. régaler.

REGALA, regalez, vb. I. Tranz. (Învechit) A oferi (cuiva) un ospăț bogat, a ospăta pe cineva bine.

REGALA vb. I. tr. (Franțuzism) A dărui. ♦ refl. A-și face o anumită plăcere; a se cinsti. [< fr. régaler].

REGALA vb. I. tr., refl. a(-și) face o anumită plăcere; a (se) ospăta bine. II. tr. (fig.) a desfăta, a încânta. (< fr. régaler)

A REGALA ~ez tranz. livr. A trata din abundență cu mâncăruri și băuturi alese. /<fr. régaler

regalà v. fig. a desfăta: ne-a regalat cu un concert.

*regaléz v. tr. (fr. régaler, d. régal, mare ospăț, care vine d. it. regálo, cu verbu regalare, probabil rudă cu gala, gală). Rar. Ospătez bine: ne-a regalat cu toate bunătățile. Fig. Desfătez: ne-a regalat cu un concert.

regalare s. f., g.-d. art. regalării; pl. regalări

regala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 regalează; conj. prez. 1 sg. să regalez, 3 să regaleze

regala (a ~) vb., ind. prez. 3 regalează

regala vb., ind. prez. 1 sg. regalez, 3 sg. și pl. regalează