refăcut, ~ă a [At: DDRF / Pl: ~uți, ~e / E: reface] 1-16 Făcut² (1-4, 6-9, 17, 24, 27, 36, 40, 43, 48, 52) din nou. 17 (D. agricultură, economie etc. pex, d. regiuni, țări etc.) Readus în starea de mai înainte Si: restabilit. 18 (D. o lucrare, o casă etc.) Executat din nou Si: restaurat, reparat (1). 19 (Fig; d. oameni) Însănătoșit. 20 (D. țesuturi, organe) Regenerat (3).

REFĂCUT, -Ă, refăcuți, -te, adj. (Despre industrie, agricultură, economie etc.; p. ext. despre regiuni, țări etc.) Readus în starea de mai înainte, restabilit. ♦ (Despre o lucrare, o casă etc.) Executat din nou, restaurat, reparat. ♦ (Despre oameni) Însănătoșit, întremat, întărit.

REFACE, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Pref. re- + face (după fr. refaire).

reface [At: DDRF / Pzi: refac / E: re¹- + face după fr refaire] 1 vt A face din nou ceva (rău făcut) Si: a repara (1). 2 vt A transforma. 3-4 vtr A readuce sau a reveni la starea (bună) în care a fost mai înainte Si: a (se) restabili. 5 vt A reconstrui (1). 6 vt A restaura. 7 vr (D. țesuturi) A se regenera (5). 8-9 vtr (Fig) A (se) restabili (după o boală). 10 vt A constitui din nou Si: a reconstitui (1). 11 vt (Fig) A evoca 12 vt (Reg) A fierbe țuica a doua oară Si: a redistila.

REFACE, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou ceva rău făcut sau în parte distrus; a repara; p. ext. a transforma, a modifica, a schimba. ♦ Refl. (Despre un țesut) A se regenera. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care a fost mai înainte; a reconstrui. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema, a (se) însănătoși. – Re¹- + face (după fr. refaire).

REFACE, refac, vb. III. Tranz. 1. A face din nou (ceva rău făcut sau în parte distrus); a drege, a repara. Muncitorii își iau angajamentul ca în 12 ore, cu experiența pe care o au acum, să refacă proba. BARANGA, I. 218. ◊ Fig. Avea-va el această putere uriașă să refacă totul din temelie, în viața lui atît de prost începută? GALACTION, O. I 127. Redă-mi puterea biruinții, Refă-mă omul care-am fost. MACEDONSKI, O. I 38. 2. A aduce din nou în starea (de înflorire) în care era mai înainte; a reconstrui. Mănăstirea fu arsă... la 1745, refăcută după patru ani. IORGA, L. II 158. ◊ Refl. pas. După alungarea francezilor, Moscova s-a refăcut. STANCU, U.R.S.S. 99. ♦ Refl. A se face din nou sănătos, a se întrema, a se înzdrăveni, a se însănătoși. Prin odihnă s-a refăcut complet. 3. A preface, a schimba, a transforma. Crestăturile păreau foarte vechi, fiindcă scoarța [copacilor] se refăcuse. GALACTION, O. I 210. Au imprimat o direcție nouă întregii psihologii... «refăcînd» toate capitolele. IBRĂILEANU, S. 224.

REFACE vb. III. tr. 1. A face din nou; a repara. 2. A reconstrui. ♦ tr., refl. (Fig.) A (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. 3. A schimba, a transforma. [P.i. refac. / < re- + face, după fr. refaire].

REFACE vb. I. tr. 1. a face din nou; a repara. 2. a reconstrui. 3. a schimba, a transforma. II. tr., refl. (fig.) a (se) face din nou sănătos, a (se) întrema. (după fr. refaire)

A SE REFACE mă refac intranz. 1) (despre un organism sau despre părți ale lui) A reveni la condiția inițială; a se restabili; a se regenera; a crește. 2) (despre persoane) A-și recăpăta starea normală (fizică sau/și morală); a se regenera; a se redresa. /re- + a se face

A REFACE refac tranz. 1) A face din nou. 2) A aduce la starea normală; a recompune; a reconstitui. /re- + a face

reface v. a face din nou și mai bine, a îmbunătăți.

*refác, -făcút, a -face v. tr. (re și fac; fr. refaire). Fac ĭar, fac la loc, dreg, repar: îmĭ refac casa arsă, sănătatea zdruncinată.

reface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refac, 3 sg. reface, imperf. 1 refăceam, perf. s. 1 sg. refăcui, m.m.c.p. 1 pl. refăcuserăm; conj. prez. 1 sg. să refac, 3 să refacă; imper. 2 sg. afirm. refă; ger. refăcând; part. refăcut

reface (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. refac, 1 pl. refacem, 2 pl. refaceți; imper. refă, neg. nu reface; part. refăcut

reface vb. face

REFĂCUT adj. 1. v. reparat. 2. v. restaurat. 3. v. restabilit. 4. v. modificat. 5. v. renovat. 6. v. reconstruit. 7. v. regenerat. 8. v. însănătoșit. 9. v. întremat.

REFĂCUT adj. 1. reparat, (pop.) dres, (înv. și reg.) meremetisit, (reg.) răpăluit. (Casă ~.) 2. restaurat, (înv. și reg.) meremetisit. (Cetate ~.) 3. restabilit. (Un circuit ~.) 4. modificat, prefăcut, prelucrat, schimbat, transformat. (Text ~.) 5. modernizat, prefăcut, renovat. (Un aparat.) 6. (LINGV.) reconstituit, reconstruit. (Formă lexicală ~.) 7. (BIOL.) regenerat. (Organ ~.) 8. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, lecuit, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~ după o boală.) 9. (MED.) fortificat, îndreptat, înfiripat, întărit, întremat, înzdrăvenit, reconfortat, restabilit, tonificat, (Mold.) pribolit. (Bolnav ~.)

REFACE vb. v. redistila.

REFACE vb. 1. v. repara. 2. v. restaura. 3. v. restabili. 4. v. modifica. 5. v. reconstitui. 6. v. reconstrui. 7. v. redresa. 8. v. înviora. 9. v. regenera. 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, v. însănătoși. 11. v. întrema.

reface vb. v. REDISTILA.

REFACE vb. 1. a repara, (pop.) a drege, a meșteri, a meșterui, (înv. și reg.) a meremetisi, (reg.) a răpălui. (A ~ o casă.) 2. a restaura, (înv. și reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 3. a restabili. (A ~ un circuit.) 4. a modifica, a preface, a prelucra, a schimba, a transforma. (A ~ un text.) 5. a întregi, a recompune, a reconstitui. (A ~ scheletul unui animal fosil.) 6. (LINGV.) a reconstitui, a reconstrui. (A ~ o formă lexicală primitivă.) 7. a (se) îndrepta, a (se) normaliza, a (se) redresa, (înv. și reg. fig.) a (se) scula. (Situația întreprinderii s-a ~ sub aspect economic.) 8. a (se) înviora, a (se) redresa, a (se) restabili, (reg.) a (se) învioșa, (fig.) a (se) remonta. (S-a mai ~ după răul avut.) 9. a crește, a se regenera. (I s-a ~ unghia căzută.) 10. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) lecui, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.) 11. (MED.) a (se) fortifica, a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) întări, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni, a (se) reconforta, a (se) restabili, a (se) tonifica, (înv. și pop.) a (se) împuternici, (pop. și fam.) a (se) drege, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) vînjoșa, (Mold.) a (se) priboli. (S-a ~ puțin după scarlatină.)

A se reface ≠ a se vlăgui