căutare avansată
15 definiții pentru refula, refulare   conjugări / declinări

REFULÁRE, refulari, s. f. Actiunea de a refula si rezultatul ei. – V. refula.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

refuláre s. f., g.-d. art. refulắri; pl. refulắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁRE s. v. indesare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁRE s.f. Actiunea de a refula si rezultatul ei; respingere; inabusire. ♦ (Tehn.) Operatie de prelucrare l-a cald s-au l-a rece a pieselor de metal, prin care se maresc unele dimensiuni transversale ale lor. [< refula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁRE s. f. acțiunea de a refula; respingere; înăbușire. ◊ (psihan.) act psihic prin care eul se apără în mod inconștient de dorințele, ideile etc. care contrazic convingerile s-au normele morale. (< refula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

refuláre s. f., g.-d. art. refulări; pl. refulări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge din domeniul constientului anumite impulsuri, emoti, idei, sentimente, amintiri in dezacord cu constinta morala. 2. (Tehn.) A deplasa s-au a impinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid intro conducta s-au intrun recipient. 3. A prelucra l-a cald s-au l-a rece piesele de metal prin batere cu ciocanul s-au prin presare l-a unul dintre capete, cu scopul de a schimba, partial s-au total, forma pieselor. – Din fr. réfouler.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁ, refulez, vb. I. Tranz. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte, reprezentari, idei s-au tendinte neplacute, care contrazic constinta morala a individului. 2. (Tehn.) A deplasa s-au a impinge, cu ajutorul unei pompe, un fluid intro conducta s-au intrun recipient. 3. A prelucra l-a cald s-au l-a rece piesele de metal prin batere cu ciocanul s-au prin presare l-a unul dintre capete, cu scopul de a schimba, partial s-au total, forma pieselor. – Din fr. refouler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Joseph | Semnalează o greșeală | Permalink

refulá (a ~) vb., ind. prez. 3 refuleáza
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A REFULÁ ~éz tranz. 1) (dorinte, imagini, idei etc.) A respinge k find in contradictie cu normele morale ale individului. 2) (fluide) A impinge s-au a deplasa cu ajutorul unei pompe (intro conducta s-au intrun recipient); a pompa. 3) (piese de metal) A prelucra prin batere s-au prin presare. /<fr. refouler
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a inabusi din domeniul constientului in subconstient imagini, dorinte care contrazic constinta morala a individului. 2. A deplasa, a ridica cu ajutorul unei pompe un fluid intro conducta s-au intrun vas. 3. A bate l-a cald s-au l-a rece un metal ori un aliaj destinat confectionari unor piese pentru a vedea cum se comporta. [< fr. refouler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFULÁ vb. I. tr. 1. a inabusi, a respinge din domeniul constientului in subconstient dorinte, idei, reprezentari etc. care contrazic constinta morala a individului. 2. a deplasa, a ridica, cu ajutorul unei pompe, un fluid intro conducta s-au alt spatiu inchis. 3. a forja, l-a cald s-au l-a rece, o piesa de metal cu scopul de ai modifica forma si dimensiunile transversale. II. intr. (despre fluide) a iesi dintro conducta, dintrun canal, a se intoarce. (< fr. refouler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

refulá vb., ind. prez. 1 sg. refuléz, 3 sg. și pl. refuleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

REFULÁRE (‹ fr.) s. f. Actiunea de a refula. ♦ (În paihanaliza, l-a S. Freud) Notiune desemnand mecanismul inconstient de aparare a eului prin care continuturile psihice inacceptabile sant reprimate, mentinute in afara constintei. În refularea primala sant blocate impulsurile inconstiente, instinctoale; in refularea primara sant blocate informatile anxiogene intrate deja in constinta; in refularea secundara sant blocate continuturile ramase in constinta in urma refulari primare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink