8 definiții pentru refractarism
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REFRACTARISM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.
REFRACTARISM s. n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. – Refractar + suf. -ism.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
refractarism sn [At: HOGAȘ, DR. II, 204 / E: refractar + -ism] (Rar) Atitudine refractară (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REFRACTARISM s. n. (Neobișnuit) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. Unii sînt impacientați de refractarismul nostru. HOGAȘ, DR. II 204.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFRACTARISM s.n. (Rar) Atitudine refractară; împotrivire, nesupunere. [< refractar + -ism].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REFRACTARISM n. rar Atitudine a celui care este refractar. [Sil. -frac-] /refractar + suf. ~ism
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
refractarism (rar) (desp. re-frac-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
refractarism (rar) (re-frac-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
refractarism s. n. (sil. -frac-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: re-frac-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
refractarismsubstantiv neutru
- 1. Atitudine refractară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: nesupunere împotrivire
- Unii sînt impacientați de refractarismul nostru. HOGAȘ, DR. II 204. DLRLC
-
etimologie:
- Refractar + sufix -ism. DEX '09 DEX '98 DN