căutare avansată
10 definiții pentru „refractar”   declinări

REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă l-a temperaturi înalte fară ași schimba structura, compoziția și caracteristicile. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintrun material special, rezistentă l-a temperaturi înalte, folosită l-a căptușirea focarelor de. l-a cuptoarele industriale, de l-a cazanele de încălzire centrală, de l-a locomotive etc; 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care refuză să se supună l-a ceva, care se împotrivește. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă, refractari, -e, adj. 1. (Despre materiale) Care rezistă l-a temperaturi înalte fără ași schimba structura, compoziția și caracterele. ◊ Cărămidă refractară = cărămidă fabricată dintrun material special, rezistentă l-a temperaturi înalte, folosită l-a căptușirea focarelor de l-a cuptoarele industriale, de l-a cazanele de încălzire centrală, de l-a locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni, caractere etc.) Care se împotrivește l-a ceva, care opune rezistență față de ceva, care nu este receptiv l-a ceva. – Din fr. réfractaire, lat. refractarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

refractár (refrac-) adj. m., pl. refractári; f. refractáră, pl. refractáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR adj. v. încăpățânat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezistă l-a temperaturi înalte fără ași schimba structura; cu proprietatea de a rezista l-a temperaturi înalte. Cărămidă ~ă. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistență influențelor străine; lipsit de receptivitate. /<fr. réfractaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (Despre materiale) Rezistent l-a temperaturi înalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezistă, se împotrivește; rebel. [< fr. réfractaire, cf. lat. refractarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REFRACTÁR, -Ă adj. 1. (despre materiale) rezistent l-a temperaturi înalte. 2. (fig.; despre oameni și s.) care se împotrivește; nesupus, rebel. (< fr. réfractaire, lat. refractarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

refractár adj. m. (sil. -frac-), pl. refractári; f. sg. refractáră, pl. refractáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

refractar a. 1. care nu vrea să se supună, rebel; 2. Chim. care rezistă acțiuni focului, acidelor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*refractár, -ă adj. (lat. refractarius). Rebel, nesupus: un copil refractar disciplineĭ. Care nu poate învăța ceva: un copil refractar muziciĭ. Chim. Care rezistă foculuĭ saŭ acidelor: argilă refractară.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink