REFORMULÁRE, reformulări, s. f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. – V. reformula.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFORMULÁRE s.f. Acțiunea de a reformula și rezultatul ei. [< reformula].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reformuláre s. f., pl. reformulări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFORMULÁ, reformulez, vb. I. Tranz. A formula din nou (în alți termeni). – Re1- + formula.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A REFORMULÁ ~éz tranz. A formula din nou, în alți termeni. /re- + a formula
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFORMULÁ vb. I. tr. A formula din nou. [Cf. fr. reformuler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REFORMULÁ vb. tr. a formula din nou în alți termeni. (< fr. reformuler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reformulá vb., ind. prez. 1 sg. reformuléz, 3 sg. și pl. reformuleáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink