reformism sn [At: LOVINESCU, C. IV, 123 / E: fr réformisme] 1 Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor (2). 2 Curent politic care preconizează progresul și schimbările în societate numai pe calea reformelor (2). 3 Protestantism.

REFORMISM s. n. Curent politic oportunist în mișcarea muncitorească, care, negînd necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizează, în locul luptei revoluționare, acțiuni pentru reforme mărunte, care nu ating bazele orînduirii capitaliste.

REFORMISM s.n. Atitudine politică bazată pe propagarea reformelor. ♦ Curent politic care neagă necesitatea revoluției și preconizează înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orînduirii capitaliste. [Cf. fr. réformisme].

REFORMISM s. n. 1. curent politic în mișcarea muncitorească, ce neagă necesitatea revoluției și a dictaturii proletariatului, preconizând înlocuirea luptei revoluționare cu reforme mărunte, care nu ating bazele orânduirii capitaliste. 2. atitudine politică bazată pe introducerea reformelor. (< fr. réformisme)

REFORMISM n. 1) Curent politic care preconizează progresul în societate prin reforme. 2) Atitudine reformatoare. /<fr. réformisme

reformism s. n.

reformism s. n.

reformism s. n.