REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, ca inutilizabil. 2. Declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei. 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.

reformat², ~ă [At: MAIOR, I. B. 48/13 / V: (Trs) ~oș smfi / Pl: ~ați, ~e / E: lat reformatus, fr réformé, mg református] 1-2 smf, a (Persoană) de confesiune creștină protestantă. 3 smf (Prc) Calvin (5). 4 a Care ține de cultul religios protestant. 5 a Care aparține protestantismului. 6 a Privitor la protestantism.

reformat¹, ~ă [At: STAMATI, D. / Pl: ~ați, ~e / E: reforma¹] 1 a Schimbat (în bine). 2 a (D. materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz. 3 sm, a (Bărbat) declarat inapt pentru serviciul militar și scos din evidențele armatei.

REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ (Substantivat) Persoană de confesiune creștină protestantă; p. restr. calvin. – V. reforma. Cf. fr. réformé, lat. reformatus.

REFORMAT, -Ă, reformați, -te, adj. 1. (Despre materiale, mașini, unelte etc.) Scos din uz, dat la reformă (3). 2. (Învechit, despre militari) Scos din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). ◊ (Substantivat, m.) S-a făcut revizia scutiților și reformaților. SADOVEANU, P. M. 101. 3. (Despre o biserică sau o persoană) Care ține de cultul religios protestant calvin. ♦ (Substantivat) Persoană de religie protestantă calvină.

REFORMAT, -Ă adj. 1. Scos din uz, dat la reformă. 2. (Despre militari) Scos din evidența armatei (ca inapt). 3. Care ține de cultul religios protestant. ♦ Biserică reformată = protestantism. // s.m. și f. Protestant. [< reforma].

REFORMAT, -Ă adj. 1. scos din uz ca inutilizabil. 2. (despre oameni; și s. m.) scos din evidența armatei ca inapt. 3. care ține de cultul religios protestant. ◊ (s. m. f.) protestant calvin. (< reforma)

REFORMAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REFORMA. 2) Care este caracteristic pentru cultul religios protestant; care ține de cultul religios protestant. 3) și substantival (despre persoane) Care este de religie protestantă (calvină). /<lat. reformatus

reformat a. 1. se zice de un soldat sau de un ofițer căruia s’a luat gradul pentru infirmități fizice sau morale; 2. care ține de religiune reformată sau de protestantism. ║ m. pl. protestanții și în special calviniștii. V. Reforma.

*reformát, -ă adj. (fr. réformé). Căruĭa i s’a aplicat reforma. Protestant, luteran: biserica reformată. Subst. Un reformat.

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

reforma² vt [At: ȘINCAI, HR. II, 263/9 / Pzi: reform / E: drr reformat²] (Înv) A converti pe cineva la credința protestantă.

reforma¹ [At: DRLU / V: (îvr) ~mi (Pzi: ~mesc) / Pzi: ~mez, (îvr) reform / E: lat reformare, fr reformer] 1 vt A schimba (în bine). 2 vt A înnoi o stare de lucruri, o concepție etc. 3 vt (Jur; iuz) A modifica o sentință dată de o instanță inferioară. 4 vt A scoate din uz unele bunuri considerate la un moment dat inutilizabile. 5 vt A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 6 vr (Înv) A se forma din nou Si: a se reface (10).

reformatoș, ~ă smf vz reformat²

reformi v vz reforma

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. A scoate din uz o unealtă, o mașină etc.; a da la reformă (3) datorită degradării totale sau parțiale. 3. Tranz. A scoate o persoană din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.

REFORMA, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a înnoi, a primeni o stare de lucruri, o concepție etc.; a face o reformă (1). 2. Tranz. (Cu privire la un material, o mașină, o unealtă etc.) A scoate din uz, a da la reformă (3). 3. Tranz. (Mil.; învechit) A scoate un militar din evidența sau din serviciul armatei (ca inapt din punct de vedere fizic). Fusese înrolat două luni și apoi reformat. PAS, Z. I 305. 4. Refl. (Franțuzism învechit) A forma din nou, a reface. Greșeala este de a propovădui că limbile se reformează, cînd dimpotrivă, limbile se formează zi pe zi. RUSSO, S. 65.

REFORMA vb. I. tr. 1. A îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. A scoate din uz, a da la reformă (un aparat, o mașină, efecte etc.). [< fr. réformer].

REFORMA vb. tr. 1. a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. a scoate din uz, a da la reformă (3). 3. a declara pe cineva inapt pentru serviciul militar, scoțându-l din evidențele armatei. (< fr. réformer, lat. reformare)

A REFORMA ~ez tranz. 1) A forma din nou. 2) (situații, stări de lucruri, concepții etc.) A schimba în bine printr-o reformă. ~ ortografia. 3) (lucruri vechi, mașini deteriorate etc.) A scoate din folosință; a da la reformă. 4) înv. (persoane) A declara inapt pentru serviciul militar. /<fr. réformer, lat. reformare

reformà v. 1. a da o formă mai bună: a reforma calendarul; 2. fig. a îndrepta și ameliora: a reforma moravurile; 3. a modifica cu drept: a reforma o sentință; 4. a elimina din armată, a declara impropriu serviciului: a reforma un ofițer; 5. a retrage caii ce nu mai sunt buni de serviciu.

*reforméz v. tr. (lat. reformare, a reda prima formă, a reface; fr. réformer. V. formez). Daŭ o formă maĭ bună, îndreptez, ameliorez, modific: a reforma calendaru ĭulian, (fig.) a reforma obiceĭurile, a reforma legile. Eliminez din armată oamenĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a. cînd aŭ devenit impropriĭ serviciuluĭ: a reforma un ofițer. Formez ĭar: șĭ-a reformat trupa risipită și a dat alt atac.

reforma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. reformez, 3 reformează; conj. prez. 1 sg. să reformez, 3 să reformeze

reforma (a ~) vb., ind. prez. 3 reformează

reforma vb., ind. prez. 1 sg. reformez, 3 sg. și pl. reformează

REFORMAT adj., s. 1. adj. v. calvin. 2. s. v. calvin. 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.

REFORMAT adj., s. (BIS.) 1. adj. calvin, calvinesc, calvinist. (Cultul ~.) 2. s. calvin, calvinist. (~ții s-au desprins din catolicism.) 3. adj. protestant, (înv.) protestanticesc.

REFORMA vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)

REFORMA vb. a modifica, a schimba. (A ~ ortografia.)